Cum se poate defini sentimentul de a nu lăsa lucrurile la voia întâmplării? O convorbire cu omul care dăruieşte aripi copiilor aflaţi în suferinţă

Cum se poate defini sentimentul de a nu lăsa lucrurile așa? Adică la voia întâmplării. Întrebarea i-am adresat-o Alinei Pătrăhău (Vasea) – fondatoarea și preşedinta Asociaţiei Dăruieşte Aripi. Visul ei a fost și este să dăruiască aripi celor care au nevoie de ele. Și a reușit. A început să desfăşoare activităţi de voluntariat după ce a aflat cazul unui copil diagnosticat cu leucemie, situație care a impresionat-o.

Așa că s-a înscris voluntar în cadrul Asociaţiei Dăruieşte Viaţă și a participat activ la consilierea pacienţilor. Dorind să ajute mai mult la rezolvarea gravelor probleme cu care oamenii se confruntă pe plan local, Alina fonda la Constanţa, în anul 2013, organizaţia non-profit Dăruieşte Aripi. Alina Vasea este câștigătoarea trofeului Femeia Anului 2015, secțiunea „Promovarea și Apărarea Drepturilor Copilului". De asemenea, în cadrul Galei Societății Civile 2017, proiectul „Construcția Secției de Onco-Hematologie și Reumatologie Pediatrică din cadrul Spitalului Județean Constanța” al Dăruiește Aripi a câștigat două premii întâi: Sănătate și Originalitate.
Scopul asociației este acela de a lua parte şi a contribui la dezvoltarea societăţii. Iar rezultatele o motivează pe deplin, oricât de măreț ar putea să sune asta.

Semințe pentru succes

De unde sentimentul acela de a nu lăsa lucrurile așa, la voia întâmplării? „Nu e vorba despre o revoltă. Cred că oamenii sunt construiți pentru a duce revolta din suflet mai departe. Este mai mult despre ocaziile care se ivesc atunci când îți pasă. Discuții în dreapta, discuții în stânga, iar la un moment dat găsești un interlocutor cu care rezonezi. Totul se așază, se încolonează către obiectivul final. Ai putea crede că te trezești într-o dimineață cu o revelație și visul se transformă în realitate, dar nu este așa. Este vorba despre multă muncă, stres, încercări nereușite, umilințe, dezamăgiri și, printre toate astea, semințe de succes”, spune Alina Vasea (foto).

Subliniază, de asemenea, că sunt multe locuri în care oamenii, și în special copiii, sunt tratați în condiții rele. Dar nu le poate rezolva pe toate. „Nu stă în puterea mea să schimb sistemul. Ce pot face cu puterile mele este să ajut la construirea unor exemple.”
Se consideră un om pe care îl urmezi pentru că vezi cât de tare îi pasă. „Acesta este un secret al celor care, în mod fortuit, au făcut ceva bun pentru alții la un moment dat, fără să aștepte ceva în schimb. Satisfacția de a te crede un om bun, un om căruia îi pasă, este ca un drog. Îl iei puțin câte puțin și apoi nu te mai poți opri”. Alina consideră că divinitatea a construit oamenii în așa fel încât să le vină la îndemână să facă lucruri pentru ceilalți. „Doar că nu știu asta cu toții. Suntem atât de păcătoși încât nu credem că ni s-ar cuveni așa ceva. Însă, de fapt, nu vom ști niciodată exact cine dă și cine primește. Rămâne un mister nedeslușit.”

De ce în România lucrurile bune se strică repede

„Nimic nu te poate opri în viață!”. Alina credea în puterea acestui dicton atunci când era în școala generală. Acum, rămâne doar un dicton frumos, din care te poți inspira la nevoie? „Odată ce ai ales o cale, o urmezi cu ochii închiși, chiar dacă uneori te mai lovești de pragul de sus al unor uși. Deci, da, cred în puterea lui ca dicton, dar nu cred în el ca atare. În lumea noastră, a transparenței și a comunicării, întotdeauna întâlnim oameni pe care nu i-a oprit nimic. Cei care s-au oprit au devenit neinteresanți, dar sunt mulți care au făcut minuni pentru lumea asta. Cred că a nu întâlni drumuri închise sau obstacole de netrecut este un mare noroc”.

Se spune că lucrurile, chiar și cele bine făcute, se strică repede în România. Se poate repara această percepție? „Lucrurile bune se strică atunci când nu sunt duse până la capăt. Și în ultimul timp am început să mă gândesc la asta din ce în ce mai mult. Cred că proiectele reușite nu trebuie abandonate mult timp de acum încolo. Ele au nevoie de susținerea noastră permanentă pentru mulți ani. O secție renovată într-un spital de stat nu poate supraviețui mult timp de una singură, atâta vreme cât spitalul nu este renovat în ansamblul lui. Pentru motivul ăsta trebuie sa avem grijă de insulele pe care le creăm”. Alina își continuă ideea și spune că ne-am obișnuit să fim un popor lipsit de optimism, chiar dacă asta nu e vina noastră. Odată ce viața o să se schimbe, odată ce generațiile care or să vină vor dovedi contrariul, vom deveni mai optimiști. „Omul sfințește locul” e un proverb valabil și aici.

Satisfacţia de a te crede un om bun e ca un drog

Ce proiecte sunt în derulare și ce proiecte are Alina pentru viitor? Spune că proiectul la care lucrează împreună cu Inima Copiilor și cu doctorul Cătălin Cîrstoveanu le va întrece pe toate. Împreună vor să transforme secția de Terapie Intensivă Nou Născuți a Spitalului Județean Constanța (un loc în care nu o dată s-au înregistrat infecții care au dus la moartea unor copii) într-un spațiu care trebuia să le ofere copiilor din toată regiunea o șansă adevărată la viață. De asemenea, scopul final este scăderea ratei mortalităţii infantile neonatale în zona de sud-est a României, aceasta fiind cea mai mare din țară.
„În momentul de față, suntem cu mânecile suflecate, adânciți în proiectul acesta. Este o încercare majoră, cu multe greutăți, dar și cu multe succese de etapă. Acum ne gândim deja la proiecte adiționale, care să desăvârșească proiectul major. Avem multe planuri, pe care le prezentăm sponsorilor în newsletteruri lunare și așteptăm feedback de la ei. Suntem siguri că va urma ceva important, ceva de impact.”
Visul Alinei a fost, este și va rămâne să dăruiască aripi celor care au nevoie de ele? Se poate spune așa? „Nu întâmplător numele asociației este Dăruiește Aripi, nu Dăruiesc Aripi. Cred că mulți oameni pot realiza mai mult decât unul singur. Și de aceea asociația se adresează fiecăruia dintre ei. Fiecărui sponsor, fiecărui voluntar. Este asociația tuturor, nu este a mea. Așa cum și visul trebuie să fie al câtor mai multora!”.

Cât de important este că a câștigat Marele Premiu al Galei Societății Civile în 2017? „Pe de o parte, a fost extrem de important pentru toată echipa noastră. Pentru toți cei implicați în proiectele noastre. A fost o confirmare că am făcut cu toții fapte bune. Este de mare ajutor o astfel de recunoaștere. Pe de altă parte, premiul ne-a lăsat puțin în offside, așa cum se întâmplă cu toate distincțiile importante. De acum încolo avem marea responsabilitate de a arăta lumii, cel puțin acestei lumi a ONG-urilor, că nu ne oprim, că am meritat aplauzele lor și că vom încerca să creștem ritmul. Nu avem de ales”

*Asociația Dăruiește Aripi
Este dedicată susținerii acelor proiecte caritabile care pot aduce un real progres în tratamentul pacienților din sistemul de stat românesc. În anul 2015, Asociaţia Dăruiește Aripi a demarat două proiecte de mare impact, Dăruiește Primul Zâmbet și 10 eroi la Disneyland. Acestea au venit ca răspuns al unor probleme cu adevărat stringente cu care se confruntă copiii din județul Constanța: dreptul la viață, la copilărie și la îngrijire specializată.
Împreună cu voluntarii asociației, Dăruiește Aripi a organizat concerte caritabile, ateliere de creație pentru copii bolnavi, a sărbătorit 1 Iunie alături de micuții pacienți bolnavi de cancer din cadrul Centrului Medical FOCUS, a colectat cadouri pentru copiii bolnavi și defavorizați din școlile constănțene, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Constanța. Mai mult, asociația a desfășurat campania de colectare a formularului 230 (re-direcționarea a 2% din impozit către un ONG), a participat la International Marathon Bucharest 2015, proiect prin intermediul căruia voluntarii au strâns donații online.

Articol preluat din numărul 242/noiembrie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici