Binele nu vine singur: Cultura voluntariatului

O întâlnire a generaţiilor pentru a face bine. Iar binele nu vine singur, unește oameni. Fără obligaţii, dar cu greutate emoţională. Pentru viață în general, dar pentru viața comunității în primul rând.

Vorbim despre interesul faţă de comunitate şi îmbunătăţirea vieţii celor din jur. Comportament care iată, e din ce în ce mai desîntâlnit în România ultimilor ani. În urmă cu 10–15 ani, dacă vorbeai despre voluntariat, oamenii mai în vârstă îl echivalau cu munca patriotică. Iar tinerilor le era prea puțin cunoscut. Voluntariatul schimbă comportamente de responsabilitate şi implicare autentică. Iar tinerii iată, în zilele noastre, se gândesc la scopul final al acţiunilor lor. Și la valoarea adăugată pe care o aduc în societate.

Ambasadori ai binelui

Acești tineri nu învață doar să devină ambasadori ai binelui. Ci înțeleg că astăzi voluntariatul a devenit o formă de cultură. Acea cultură a grijii necondiționate și a responsabilității pentru cei vulnerabili sau mici. După cum se exprimă cei care analizează fenomenul voluntariatului în România, un rol important în această evoluție l-au avut organizațiile nonguvernamentale. Care au derulat programe de acest tip și au avut rezultate. O serie de lideri de opinie care s-au implicat și au creat modele, dar și evenimente de tipul Gala Societății Civile sau Gala Premiilor Participării Publice, care au adus în atenția publicului organizații mici cu rezultate majore din implicarea voluntară.

În pasul al doilea al acestei evoluții a culturii voluntariatului în România au intervenit și companiile. Care sprijină financiar proiecte de voluntariat, implicând și angajații în astfel de programe. Totuși, cum se explică creșterea interesului pentru voluntariat atât în rândul angajaților, cât și printre angajatori? Din punct de vedere personal, voluntariatul te dezvoltă. Intri, de obicei, într-o lume cu care nu ești obișnuit. Trebuie să iei alte decizii decât cele din viața de zi cu zi. Să îți asumi rezultatele. Să iei contact cu oameni pe care nu i-ai întâlni în activitățile curente. Voluntariatul te ajută să comunici, să negociezi, să activezi. În cadrul unei echipe sau comunităţi. Să oferi asistenţă, cunoştinţe, să te organizezi şi să apreciezi viaţa, sănătatea şi ajutorul pe care îl primeşti.

Un concept

„Profesional, eu cred că voluntariatul e o formă superioară de a suda o echipă, de a o face să lucreze împreună. De a construi încredere între membrii ei. Angajaţii care se implică în astfel de proiecte devin mai responsabili. Mai ataşaţi de compania angajatoare, tocmai pentru că îi văd mai clar implicarea socială. Aceste proiecte sunt un excelent instrument de comunicare internă. Se realizează legături între oameni din diferite departamente. Oameni care în mod normal nu ar avea de ce să lucreze împreună”, spune Cristina Nicule psiholog organizațional.

Termenul de voluntariat a fost folosit pentru prima dată în secolul al XVII-lea în domeniul militar. Pesoanele care erau înrolate în serviciul militar de urgenţă se numeau voluntari. Deoarece acestea nu erau recompensate sau plătite pentru serviciile lor. La modul general, istoria voluntariatului este asociată cu începutul de secol XIX. Când s-au format primele asociații caritabile pentru a-i ajuta pe cei în nevoie. Dar exemple de activități caritabile au existat cu mult înainte. Se consideră, însă, că acest concept de voluntariat a luat naștere după Primul Razboi Mondial, ca un răspuns la ororile războiului și ca o alternativă la serviciul militar obligatoriu. Părintele spiritual al voluntariatului este considerat a fi istoricul și sociologul german Eugen Rosenstock-Huessy. El este cel care a propus crearea unui „Serviciu Voluntar pentru Pace”.

Experiență și expertiză

În România, activitatea de voluntariat a renăscut după 1989. Odată cu sosirea primilor voluntari internaţionali prin intermediul organizațiilor Peace Corps și Voluntary Service Overseas. Ulterior, organizații internaţionale recunoscute (World Vision, Habitat for Humanity) și-au creat filiale în România aducând experiența și expertiza în managementul voluntarilor. Dar voluntariatul a început să prindă cu adevărat contur atunci când organizațiile au început să dezvolte centre locale. Permițându-le astfel oamenilor interesați să desfășoare activități de voluntariat să păstreze mai uşor legătura. Începând cu anul 2000, în România se aniversează Ziua Internaţională a Voluntarilor pe 5 Decembrie.

Regina Maria a României, pe front

O menționare specială la „capitolul voluntariat” trebuie făcută în ceea ce o privește pe Regina Maria a României. În 1916, România declarat război Austro-Ungariei. Iar Regina Maria a României s-a implicat în organizarea serviciului de Cruce Roșie. Care se afla sub Înaltul Său Patronaj. Prima misiune asumată de Regina Maria a fost organizarea și coordonarea serviciilor de ambulanță. Deoarece trebuiau preluați răniții de pe front. Regina României vizita deopotrivă barăcile în care erau tratați răniții și cele în care zăceau bolnavii de tifos. Iar Familia Regală plătise tribut tifosului. Prin moartea Principelui Mircea, cel mai mic dintre copiii Reginei. Cel mai impresionant portret al Reginei Maria în vreme de război îl făcea contele de Saint-Aulaire. Pe atunci ministrul Franței la București.

“În fiecare dimineață, Regina, în uniformă de infirmieră, însoțită de o doamnă de onoare și de un grup de brancardieri voluntari se duce la gară. Pentru a-i primi pe răniți. Regina înfruntă moartea. Și ceea ce este fără îndoială cel mai greu, depășește oboseala unei zile nu de opt ore. Ci a unei zile care se întinde până noaptea târziu, cu șaisprezece, șaptesprezece sau optsprezece ore de muncă. Pe cât de respingătoare pe atât de periculoasă. În mijlocul emanațiilor infecte ale cangrenelor. Când este vorba de Regina nu ne referim la curaj. Curajul presupune teamă și energia de a învinge. Sentiment necunoscut pentru o suverană a cărei îndrăzneală aduce a invulnerabilitate”.