„Hai s-o facem, România!”

Volumul, care va fi lansat pe 18 mai, la Seneca Anticafe din București, începând cu orele 19:00, este scris de Liana la persoana întâi, din perspectiva de coordonator și reprezentant legal al proiectului Let’s Do It, Romania. „În cei 13 ani de «carieră» în domeniul protecției mediului, am dezvoltat o serie de proiecte frumoase. Dar căpșuna de pe tort este aducerea în România și coordonarea primei ediții Let’s Do It, România! – Curățenia țării într-o singură zi, în 2010. După ce am terminat acea primă ediție, am scris despre ce-am experimentat în spatele cortinelor. Cartea se intitulează 200 000, de la numărul aproximativ de oameni care au ieșit din case la acea primă ediție”, dezvăluie ea.

Gunoaiele de pe stradă au scos în stradă 1% din populația României

Punctele esențiale ale poveștii Let’s Do It, România! sunt mesajul și reușita, spune Liana. „Acest proiect a demonstrat societății noastre că se poate. Să scoți 1% dintre români din case – fără să existe un substrat negativ, imediat, urgent, revoltător – nu e la îndemâna oricui. Când ajungi să atragi oamenilor atenția asupra gunoaielor de pe stradă – care au devenit omniprezente în societatea noastră –, înseamnă că ai transmis un mesaj puternic. Sunt sigură că va veni și momentul în care nu va mai fi nevoie de mișcări sociale ca să înțelegem că nu putem să ne târâm prin gunoaie. Umanitatea (pentru că nu vorbim doar despre o problemă a României) va găsi o soluție să elimine gunoiul în așa fel încât să nu mai existe decât sporadic și accidental”.
Ea mărturisește că, peste toate, mișcarea aceasta a însemnat multă muncă, energie consumată și perseverență. „A fost și multă uzură, pentru că nu trăim într-o lume utopică. Există fricțiuni între oameni, nepotriviri de caractere, divergențe de opinii”, subliniază Liana.
Printre altele, cartea conține 30 de recomandări despre cum e să construieşti de la zero un proiect social, fie că îl faci într-o şcoală, fie într-un oraș. „Am povestit prin ce situaţii delicate am trecut, cum ar trebui să comunici, ce reprezintă munca din spatele unei acţiuni ample de curăţenie a deşeurilor sau ce presupune lucrul în echipă”, spune Liana Buzea (foto).

O ecologistă „de carieră”

Până la marele moment din 2010, ea a fost implicată în diverse proiecte. În 2003, a pornit un proiect de colectare selectivă în ASE, alături de trei colege la fel de entuziaste. Voia să facă altceva decât să iasă prin cluburi sau să se angajeze. Proiectul a fost un succes şi a fost extins în mai multe universităţi din Bucureşti. Au urmat activități de ecologizare a pădurilor din jurul Capitalei şi mai apoi acţiuni de curăţare a deşeurilor în zonele protejate din România. Pe când studia la Facultatea de Management Economic din cadrul ASE, a participat la Cercul de Management, iniţiat de profesorul de management economic pentru a-şi urmări studenţii şi în afara cursurilor. Acolo a învăţat concret ce presupune implementarea unui proiect.
În 2008, împreună cu două colege, a înfiinţat asociaţia EcoAssist, un ONG care activează în sectorul de protecţie a mediului. La început, a colaborat cu alte asociaţii nonguvernamentale, clubul Ecotur din ASE şi Asociaţia Team Work din Universitatea din Bucureşti. Proiectul ei de colectare selectivă a fost extins şi la Facultatea de Cibernetică de pe Calea Dorobanţilor, în cămine, la Universitatea din Bucureşti şi la Facultatea de Arhitectură Ion Mincu.
În plus, Liana s-a implicat şi în proiectele altor ONG-uri care militau pentru diverse scopuri ecologice, precum stoparea vânătorii în parcurile naţionale sau modificări aduse la legea mediului şi a ariilor protejate.

Visul din copilărie – mișcarea care „i-a strâns pe toți laolaltă”

În copilărie, pe lângă urcatul în copaci, își dorea să facă ceva atât de important, încât să vină mulți oameni. „Asta îmi trecea prin cap într-o vară, când eram în fața blocului meu din Drumul Taberei și stăteam supărată că ceilalți copii nu ieșeau afară. Mă uitam la cer și îmi doream să existe o temă care să-i aducă pe toți laolaltă.”
Ca un arc peste timp, visul ei s-a îndeplinit după mulți ani. Sunt multe aspecte din carte pe care le-ar considera utile: „De la cum a crescut echipa și cum am reușit să construim un cadru organizatoric până la cel mai frumos moment de lucru din acel an: întâlnirea cu PRO TV.”
Sigur, ziua în care au strâns rezultatele a fost frumoasă, doar că experiența Lianei a fost una copleșitoare. Cu acea zumzăială din jur, nu s-a simțit apropiată de cineva anume; abia spre sfârșitul serii a primit câteva cuvinte calde. „Nu a fost ușor să construim acel proiect, cel mai probabil nici nivelul meu de autocunoaștere de atunci nu m-a ajutat să fiu mai liniștită. Nimic din ce am mai făcut de atunci nu a fost atât de chinuitor și de copleșitor”, își amintește ea.

„Fiecare trebuie să contribuie pentru binele comun”

Contextul actual de mobilizări civice este oportun pentru ceea ce abordează cartea: organizarea mișcărilor civice în masă în România. Cum definește Liana această carte, ca luptă a valorii cu ceea ce contează?
„Cred că tot ceea ce vedem în jurul nostru ca mobilizare de stradă este începutul a ce poate produce societatea civilă. Dacă ne organizăm în astfel de demersuri, înțelegem treptat că putem acționa. La nivel instituțional, putem face sesizări și solicitări oficiale de clarificare sau corectare a oricăror aspecte pe care le vedem neconstructive. De asemenea, la nivel de justiție putem da în judecată anumite persoane sau instituții, când vedem cum se încalcă legislația sau se face abuz de putere. Iar la nivel social, prin construirea de inițiative civice locale, mobilizarea oamenilor în rezolvarea problemelor. Asta este esența.”
Liana crede că, indiferent că suntem specialiști sau nu, anumite lucruri sunt doar de bun-simț cetățenesc: votul, respectarea spațiului public, respectarea legii. „Apoi, multe chestiuni țin doar de bun-simț omenesc: felul în care ne purtăm în societate sau în colectiv restrâns. Dacă vrem să se îmbunătățească modul în care ne arată orașele, oamenii, spațiile publice, școlile etc., hai să vedem cu ce poate contribui fiecare, oricât de mic ar fi lucrul acela. Cartea mea îi încurajează pe cititori să ia inițiativa”.

Societatea civilă poate schimba România

După prima ediție a Let’s Do It, Romania, Liana a decis să iasă din proiect, pentru că nu a mai fost sută la sută conectată la inițiativă. „Totuși, știu că proiectul e deja consacrat, că majoritatea oamenilor din mediul social au auzit de el și că produce în continuare rezultate. Până la urmă, vorbim despre o inițiativă care, în 2010, a mobilizat 200.000 de români, iar de-atunci există an de an. Sunt absolut sigură că acest proiect a ridicat standardul mobilizării civice în România”, mai spune ea.
Între timp, Liana a ajuns să facă o mulțime de alte lucruri, pe lângă activismul eco. Crede că și-a „trăit” din plin acest capitol al vieții și se consideră pregătită să performeze și în alte domenii. Dar rămâne la fel de convinsă că avem puterea să schimbăm lucrurile şi fundamentul să transformăm
România.
„Ne trebuie încrederea să facem proiectele să se întâmple. Concret și palpabil. Structurat și organizat. Cu tot cu greșeli, din care ideal ar fi să învățăm ceva. Deci, hai s-o facem, România! Orice, util și constructiv, numai să facem!”, adaugă ea.

Principiu
“Dacă vrem să se îmbunătățească modul în care ne arată orașele, oamenii, spațiile publice, școlile etc., hai să vedem cu ce poate contribui fiecare, oricât de mic ar fi lucrul acela.” – Liana Buzea

Articol preluat din numărul 236/aprilie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici