Practica scrisului terapeutic

Scriitorii au rutine speciale de scris. Unele, legate de momentul zilei, spațiu, instrumente de scris; altele, de un număr minim de pagini pe zi sau de diverse cerințe către cei din jur sau față de ei înșiși. Atunci când accentul cade pe producția literară care urmează să fie arătată lumii întregi, o rutină a scrisului devine necesară. Dar oare ar fi utilă atunci când scrisul are drept scop autocunoașterea și imersiunea în propriul sine? Să vedem…

Scrierea terapeutică devine o practică atunci când suntem într-un proces terapeutic. Cei care sunt sau au fost într-un astfel de proces au avut, uneori, ca temă, din partea terapeutului, să scrie ceva anume. Amintiri, liste, obiective, pagini de jurnal. La început, ideea de a scrie poate părea ciudată, ne poate duce cu gândul de temele mai mult sau mai puțin obligatorii de la școală. Pentru persoanele care obișnuiau deja să scrie, această practică poate deveni un instrument important de autocunoaștere.

Nu e neapărată nevoie să fim într-un proces terapeutic. Putem să fim parte dintr-un grup de dezvoltare personală, un club de carte sau să participăm la întâlniri pe teme spirituale sau la cursuri legate de preocupările noastre. În aceste situații, pot să apară momente speciale de înțelegere care, dacă sunt aprofundate, pot reprezenta porți deschise spre interiorul nostru.

Atunci când citim o carte sau vedem un film pot să apară de asemenea momente în care – chiar și pentru câteva clipe – totul să devină clar. Dacă citim mai departe sau privim în continuare filmul, porțile pot să se închidă, mai ales dacă deschiderea lor bruscă a fost un pic dureroasă. Dacă marcăm în scris momentul de înțelegere și îl reluăm ulterior, poarta rămâne deschisă și mai puțin sensibilă, ajutându-ne să trecem prin ea cu ușurință atunci când avem nevoie de ceea ce se află dincolo de ea.

O primă sugestie pentru notițele cu valoare terapeutică ar fi să prindem acele clipe de înțelegere și să le marcăm pentru a reveni mai târziu asupra lor. În cazul în care timpul și spațiul ne permit, aprofundăm atunci insight-ul în scris. Uneori, chiar și o simplă notiță în telefon se poate dovedi valoroasă ulterior.

O altă sugestie ar fi să scriem în agende-jurnal structurate, cu întrebări ajutătoare: Ce s-a întâmplat azi? Cum m-a făcut asta să mă simt? De ce anume mi-a adus aminte? Ce aș fi vrut să fac și nu am făcut? Ce aș face diferit data viitoare într-o situație asemănătoare? Există agende cu diverse rubrici, așa cum sunt agendele de călătorie și poate deveni o satisfacție în sine să alegem un caiet nou sau o agendă-jurnal nouă pe care să o personalizăm cu rubricile care ne pot fi de folos.

Citește articolul integral pe Revista Psychologies

Foto: shutterstock.com