Povestea de viață e scrisă în noi

Fiecare om are povestea sa de viață. Aceasta e fraza simplă, repetitivă cu care ne-am obișnuit. Iar calitatea vieții personale și profesionale reprezintă un subiect din ce în ce mai abordat în ultimul timp.

Specialiștii sunt de părere că avem nevoie să înțelegem mai bine cum ne construim relațiile sociale. Fie că este vorba de cele de familie ori de cele profesionale. De fapt avem nevoie de povestea noastră de viață, Cea scrisă în noi.

În ultimele decenii, analiza tranzacțională (AT) a fost utilizată ca model pentru a înţelege comportamentul uman, având aplicații în psihoterapie, consiliere, educație și dezvoltare organizațională. AT fiind o formă de psihologie socială dezvoltată la jumătatea secolului al XX-lea, de către medicul psihiatru Eric Berne. O formă de psihologie socială care conține elemente de psihanaliză și psihologie umanistă și cognitivă. E o teorie a personalității, bazată pe abordări la un nivel intern (psihologic) și extern (comportamental și relațional), care oferă o imagine asupra modului în care oamenii sunt structurați din punct de vedere psihologic.

Ceea ce înseamnă că noi, ca adulţi, de obicei nu mai suntem conştienţi de povestea de viaţă pe care ne-am scris-o pentru noi înşine. Cu toate acestea, o trăim ca pe propriul destin.

Aici și acum

„Acest lucru se întâmplă deoarece reprimarea este un mecanism de apărare pe care îl folosim cu toții pentru a ne ajuta să supraviețuim prin protejarea de amintiri prea dureroase și ne oferă o structură psihică congruentă. Din cauza aceasta, oamenii își amintesc mai greu primii ani de viață si alte situații grele pe care au fost nevoiți să le depășească”, spune dr. Gloria Noriega, directoarea Institutului Mexican de Analiză Tranzacțională (IMAT). Gloria mai adaugă că fiecare dintre noi, în copilărie, concepem o poveste a vieţii pentru propria persoană. „În copilărie luăm niște decizii foarte timpurii despre felul în care ne construim relațiile cu ceilalți. În special cu părinții. Aceste decizii vin ca urmare a unor concluzii ca mecanisme de supraviețuire. E bine ca în <aici și acum> să devenim conștienți de acele decizii luate printr-un proces terapeutic ce implică redecizia. Această terapie a redeciziei poate să facă diferența între ceea ce s-a întâmplat atunci și să evalueze nevoile noastre prezente. Actualizând situația între momentul acelor decizii și viața noastră curentă”.

Întrebarea “Tu ce poveste de viață ai?“ e simplă, repetitivă, obișnuită. Folosită chiar ca laitmotiv în unele emisiuni tv, Totuși, povestea de viață e mai mult decât atât, nederizorie și, cel mai important, e în noi. Se mai spune că fiecare poveste de viață e povestea unui erou. Dar acesta e deja alt “episod”.