Poate compasiunea să salveze o lume în plină criză de identitate?

Comparând literatura de specialitate pe tema liderului „compassionate”, mi-a fost destul de greu să găsesc un termen asemănător în limb română. Iar dacă limba română nu este pregătită pentru un astfel de concept, este evident că nici atitudinile și mentalitățile nu o vor urma. În limba română, avem doar „compasiune”, sintagma „plin de compasiune” sau „care manifestă compasiune” și „compătimitor”, calitate care nu prea corespunde termenului „compassionate”.

Limba română nu e pregătită să vadă mai departe de sentimentul de milă și compătimire asociate acestui cuvânt care pare ușor desuet când vine vorba despre leadership modern. Avem nevoie de compasiune care să însemne că îți pasă și ai disponibilitatea de a-i ajuta dezinteresat pe ceilalți atunci când au nevoie.

Un psiholog a explicat foarte plastic diferența dinrte milă și compasiune – mila este sentimentul care îl coboară pe cel vizat la statutul de victimă fără scăpare, în timp ce compasiunea îl ridică pe cel vizat la condiția de învingător, de persoană care își depășeșete condiția vitregă în care se află.

Opinia specialistului

Compasiune în leadership

Rodica Mateian, psihoterapeut Adlerian

În general, oamenii asociază termenul de compasiune cu cel de milă sau compătimire față de necazurile altora. Însă compasiunea este acel sentiment de a simți și de a acționa dezinteresat în beneficiul celor care trec printr-o situație nefericită sau delicată. Cu alte cuvinte, compasiunea se traduce prin a-ți păsa și a ajuta dezinteresat pe ceilalți atunci când au nevoie.

În leadership, acest sentiment a fost pus sub semnul întrebării mult timp, dar, în ultimii ani, se constată că la baza succesului echipelor, al companiilor, un factor important este componenta umanistă angrenată în proces, iar compasiunea face parte din acest angrenaj. Succesul oricărei echipe – fie că vorbim de familie, ca echipă, până la organizații mari, multinaționale – depinde în mod direct de legăturile dintre membrii acestora și de gradul de conectare dintre aceștia, ca nevoie psihologică de bază. Liderii ultimilor ani au înțeles că de ei depinde ca echipa sau organizația să-și atingă maximul de performanță, iar confortul psihologic și motivația psihologică, specifice factorului uman, sunt esențiale chei ale succesului.

O primă schimbare în ceea ce privește leadership-ul a venit odată cu apariția studiilor și introducerea în școli a conceptului de inteligență emoțională. Compasiunea are la bază empatia, inteligența emoțională, faptul că poți să simți și să înțelegi sentimentele celuilalt. Un lider adevărat are capacitatea de a empatiza cu cei pe care îi conduce și de a exprima și a face cunoscut acest lucru. Compasiunea, însă, presupune și să acționezi prin a veni în ajutorul celor care întâmpină dificultăți, fără un beneficiu personal. Pentru un leader, compasiunea presupune a simți și a înțelege situațiile cu care se confruntă cei din echipă și de a găsi soluțiile cele mai bune pentru a-i ajuta să depășească aceste situații de criză, reușind astfel ca fiecare membru al echipei să devină cea mai bună variantă a lui însuși.

Compasiunea nu este o trăsătură a personalității pe care o ai sau nu o ai, ci este o calitate pe care o poți dobândi prin educație și prin practică, astfel încât ea să devină o componentă a stilului de viață. A manifesta compasiune, în mod autentic, presupune a acționa în acest mod în toate ariile vieții : la muncă, în familie, în plan social și în relațiile de prietenie și, de ce nu, a manifesta compasiune față de propria ta persoană.

Toate programele de training sau de îmbunătățire a calităților de lider includ această componentă de dezvoltare a capacității de compasiune și modalități de a acționa în acest sens. Iată câteva dintre cele mai importante elemente care țin de exprimarea compasiunii în leadership:

1. A FI PREZENT (mindfulness). A fi prezent, ca leader, presupune a fi 100% conștient de ceea ce se întâmplă cu echipa ta, cu tine și cu fiecare membru în parte. Un lider prezent este atent la fiecare variabilă din sistemul său – și aici mă refer în primul rând la componenta umană a sistemului, să fie atent și conștient care sunt vulnerabilitățile fiecăruia, care sunt resursele interne (calitățile și abilitățile) de care ei dispun și pe care le aduc sau le pot aduce în sarcina muncii. A fi prezent mai presupune și a le arăta celorlalți faptul că eșți acolo pentru ei, că au acces la tine. Tehnicile de meditație mindfulness, bazate pe respirație și relaxare, ajută în dobândirea capacității de a rămâne concentrat în prezent și de a accepta și corecta cu blândețe și bunătate eventualele derapaje de la parcursul firesc al lucrurilor, revenind la scopul inițial.

2. A-ȚI PĂSTRA LINIȘTEA INTERIOARĂ – A-ți controla gândurile și „vocea interioară”. Deși mulți dintre noi reușesc să fie prezenți, mindfull, după scurte perioade de timp, se simt invadați de gânduri și procesări ale informațiilor care ajung să le abată atenția, iar acest lucru este perceput și de către cei cu care sunt în contact, făcându-i să se distanțeze și să se simtă neconectați. Pentru a reuși să pastrezi această liniște interioară, este nevoie să ai cât mai multe momente de tăcere, de liniște, pentru a-i asculta pe ceilalți. În mod inconștient, ei vor ști când sunteți distrași de gândurile proprii, iar lipsa de interes pe care o percep îi va face să se distanțeze. Astfel, în comunicarea activă, tăcerea nu este dușman,ci aliat.

3. ACCESEAZĂ AMINTIRI PLĂCUTE înainte de interacțiunea cu oamenii. În acest mod mușchii feței se destind, iar expresia feței transmite bunăvoință și empatie celorlați. Când o altă persoană vede această expresie, în creierul acesteia este stimulat un sentiment de încredere și securitate. Rememorarea amintirilor plăcute va elibera, de asemenea, substanțe chimice care dau o stare de bine în tot corpul, inclusiv la nivelul creierului, ceea ce vă va duce într-o stare de relaxare și mai profundă. Când privești direct în ochii celuilalt, pe măsură ce menții această amintire plăcută în minte, ceilalți vor dori să intre cu tine într-un dialog. Expresia lor facială va rezona cu a ta, iar acest lucru va adânci sentimentele de mulțumire și satisfacție pentru amândoi.

4. FI ATENT LA LIMBAJUL NONVERBAL al celui cu care vorbești. „Ține-ți ochii pe minge”. Este o expresie folosită în sport și adesea aplicată în afaceri, dar când vine vorba de relații interpersonale, este esențial să menții contactul vizual cu persoana cu care discuți, pentru a observa multe mesaje nonverbale pe care la primești și le trimiți în mod constant. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că ar trebui să privești continuu în ochii celeilalte persoane – ceea ce poate fi intruziv pentru celălalt – dar dacă îți menții blândețea în ochi, generată de o memorie plăcută, cealaltă persoană nu va dori să vă evite privirea! Contactul vizual stimulează circuitele rețelei neuronale ce activează centrii nervoși responsabili cu adaptarea socială. Ea scade cortizolul responsabil pentru nivelul de stres și crește oxitocina, un neurotransmițător care sporește empatia, cooperarea socială și comunicarea pozitivă.

5. VORBEȘTE SCURT ȘI CONCIS Comunicarea plină de compasiune are o regulă de bază: ori de câte ori este posibil, limitează-ți discursul la treizeci de secunde sau mai puțin. Și dacă ai nevoie să comunici ceva esențial ascultătorului, fragmentează informațiile în segmente chiar mai mici – o propoziție sau două – apoi așteaptă ca persoana să confirme faptul că a înțeles, timp în care, respiră adânc, pentru a te relaxa. Dacă cealaltă persoană rămâne tăcută, spune o altă propoziție sau două, apoi pauză din nou. Acest lucru permite celeilalte persoane să intervină ori de câte ori simte nevoia de a răspunde sau de a cere clarificări. Dacă trebuie să vorbești pentru o perioadă mai lungă de timp, avertizează-l pe ascultător. Acest lucru îl va încuraja să îți acorde mai multă atenție și să ignore propriul discurs interior intruziv.

6. ASCULTĂ PROFUND Pentru a asculta profund și complet, trebuie să îți antrenezi mintea pentru a te concentra pe persoana care vorbește: cuvintele, tonul, gesturile, limbajul nonverbal – totul. Este un dar minunat pe care îl faci celuilalt, fiindcă sentimentul de a fi pe deplin ascultat și înțeles este cea mai importantă și râvnită valoare a comunicării. Atunci când cealaltă persoană se oprește – și, sperăm, va avea suficientă conștiință de sine să nu revină imediat și să continue discursul – va trebui să răspunzi în mod specific la ceea ce tocmai a spus. Dacă schimbi conversația cu ceea ce spuneai anterior sau cu un alt subiect, se va întrerupe „coerența” neurologică dintre voi doi, iar fluxul dialogului va fi întrerupt. Atunci când se practică comunicarea plină de compasiune, de obicei nu este nevoie să vă întrerupeți. Dacă cealaltă persoană nu întrerupe discuția, e un indiciu important. Poate că mintea lui este preocupată profund de același subiect sau poate că este preocupat de propriile sentimente și gânduri. În acest caz, este puțin probabil ca ei să poată asculta profund ceea ce vrei să spui. De aceea este important să te asiguri permanent de starea de prezență, atât a ta, cât și a celuilalt în dialogul pe care îl aveți.