O să mă apuc imediat de treabă după chestia asta
Adevărul este că multe dintre aceste planuri nu ne fac cu adevărat plăcere. E incomod să mergem acasă şi apoi în parc, să alergăm, ne place să fumăm şi detestăm treburile administrative, de genul plăţii întreţinerii, întocmirii unui raport sau rezervării camerei de hotel. În schimb, preferăm să facem la nesfârşit aceleaşi activităţi care ne fac plăcere şi sunt uşor de realizat. Care ne fac plăcere imediat, motiv pentru care tot mai multe tentaţii sunt „doar la un click distanţă“. La fel se întâmplă şi atunci când avem un proiect important la birou.
La început avem timp suficient şi, după câteva tentative palide de a ne apuca de lucru, amânăm puţin, căci, nu-i aşa, e şi mâine o zi. Când vine momentul să ne apucăm de proiect, nu prea aveam chef şi oricum deja avem altceva pe cap. Ne agăţăm de tot felul de sarcini minore, deşi înţelegem perfect situaţia. Între timp creşte şi anxietatea că nu am realizat ce trebuia. Ne învinovăţim pentru asta, ne îndoim de noi înşine şi îi invidiem pe cei care procedează diferit de noi, spune Steel. Când situaţia atinge pragul critic ne apucăm de lucru pe brânci, dar e prea târziu, aşa că treaba nu ne iese exact cum ne-am dorit la început. Din păcate, delăsarea tinde să se transforme într-un obicei, iar noi tindem să nu ne confruntăm cu motivele care ne fac să amânăm lucrurile şi preferăm să ne găsim scuze. Nu vă faceţi griji! Aproximativ 90 la sută dintre noi procrastinăm şi fenomenul atinge absolut toate ocupaţiile prezente şi trecute.
Se spune că multe dintre sarcinile pe care le amânăm ni se par plictisitoare. Un truc ar fi să reuşim să complicăm sarcina aceea plictisitoare, astfel încât să mai atenuăm sentimentul, dar nici foarte mult încât să devină frustrantă. Lucrurile pot deveni interesante dacă avem o altă perspectivă asupra lor. Dacă le conştientizăm importanţa.
Ne putem rezerva sarcinile mai dificile dimineaţa, când avem mai multă energie. E recomandat să facem exerciţii fizice, care au darul să ne ţină în priză şi să ne structureze programul. Se pare că ecuaţia motivaţiei este strâns legată de așteptare înmulţită cu valoare, împărţită la impulsivitate înmulţită cu amânare. Noi trebuie să ştim exact ce sarcină încercăm să evităm. Şi dacă evităm sarcina principală, poate că ar trebui să ne apucăm de sarcinile tangente celei principale. În cele din urmă vom ajunge şi la sarcina-ţintă.