Mi-au furat maşina, dar nu-mi pasă!

În „Extinderea domeniului luptei“, protagonistul principal al lui Michel Houellebecq se duce cu maşina personală la o petrecere. La plecare încearcă să-şi găsească maşina într-o parcare imensă şi aglomerată, dar nu reuşeşte. Ceea ce pentru mulţi dintre noi ar fi a dramă în toată regula, pentru personajul lui Houellebecq, un informatician de 30 de ani cam apatic, nu are aproape nicio importanţă. În timp ce umblă prin vasta parcare, IT-istul se gândeşte că nici măcar nu are atâta nevoie de maşină. La serviciu se poate duce cu transportul în comun. E şi mai ieftin şi mai rapid. Iar în vacanţă oricum nu se duce niciodată cu maşina, ci apelează la clasicul all inclusive, unde merge cu avionul. Practic, nu prea are nevoie de maşină, aşa că de ce să o mai caute.

Citatul domnului Downs, mai sus menţionat, seamănă destul de bine cu ce a spus Martha Washington (1732-1802), prima-doamnă a Statelor Unite: „Cea mai mare parte a fericirii şi a sentimentului de nenorocire depinde de dispoziţia noastră, şi nu de circumstanţe. Purtăm în gândurile noastre seminţele unuia dintre aceste două sentimente oriunde mergem.“ Ambele citatea le-am descoperit în cartea lui Philip Baker, autorul bestsellerului „Atitudinea oamenilor împliniţi“. Pe parcursul cărţii, Baker susţine, în principiu, cam acelaşi lucru: totul se rezumă la atitudine. Dacă personajul lui Houellebecq alege să fie nepăsător, atunci pierderea maşinii nu înseamnă aproape nimic pentru el.

Desigur, nu este simplu să reducem totul la atitudine, pentru că nu vorbim despre un lucru palpabil, uşor de măsurat. Cu toate astea, crede Baker, atitudinea este un ingredient care face diferenţa în vieţiile noastre. Atitudinea poate fi comparată cu un miros. Deşi nu este palpabilă, este percepută imediat. Şi este foarte contagioasă. Dacă întâlnim o persoană vibrantă, politicoasă şi dispusă să ne ajute chiar în momentul când avem mai multă nevoie, în mod automat vom prelua şi noi din energia lui şi ne vom simţi mai bine. Acelaşi lucru se întâmplă dacă în acelaşi moment întâlnim o persoană ostilă.

Imaginaţi-vă în sânul unei galerii de fotbal care aparţine unei echipe faţă de care eraţi până atunci indiferent/ă. În scurt timp veţi fi furat/ă de entuziasmul galeriei respective şi vă veţi trezi că susţineţi aceeaşi echipă, deşi în mod normal nu aţi fi făcut asta.

Atitudinea este cea care afectează/influenţează modul în care percepem lucrurile, pe care rareori le vedem aşa cum sunt. „Dacă ne împotmolim într-o situaţie, atunci propria interpretare şi interacţiunea cu viaţa e ancora care ne ţine pe loc“, spune Baker. De pildă, dacă decidem să urâm ploaia, alegem să ne simţim prost când plouă. Practic, viaţa este ceea ce facem noi din ea. Sau, ca să încheiem tot cu un citat, de data asta din Abraham Lincoln: o persoană va fi atât de fericită pe cât îşi propune să fie.