Mă numesc Mircea Radu şi am 58 de ani

„Toate bulinele verzi vin cu mineee!”, spune Raluca Ouriaghli , fost Director executiv al asociaţiei Ateliere Fără Frontiere (AFF). Cum am pe ecuson bulina verde, mă alătur grupului şi începem vizita prin noul sediu al atelierelor. Suntem într-o fostă hală socialistă de pe şoseaua Olteniţei, mare de aproape 1.000 de metri pătraţi şi ascunsă printre alte hale, service-uri auto şi staţii ITP. De la boxe se aude la volum redus muzică electro, asigurată de un angajat al asociaţiei pe care îl cheamă D.J.

Ateliere Fără Frontiere reciclează aici deşeuri electronice şi electrice, în special unitaţi de calculatoare şi monitoare. Cele care mai pot fi folosite se recondiţionează prin câteva proceduri bine puse la punct. AFF este o asociaţie de inserţie socială. Aici vin oameni cu viaţă grea. Din diferite motive, inclusiv medicale. Asociaţia îi recrutează, îi angajează cu contract, îi învaţă să lucreze şi îi susţine pe plan social, oricât de mari ar fi problemele lor. În noul sediu s-au mutat în martie, după ce stătuseră o perioadă la Republica. „Avem mai mult spaţiu”, spune Raluca, în timp ce bulinele verzi ajung în zona de aprovizionare. Asociaţia adună calculatoare de la companii şi le reciclează sau le recondiţionează. Cele recondiţionate ajung la şcoli, la centre pentru copii şi în alte locuri unde este multă nevoie de ele. Companiile sunt şi ele degrevate de aparatura veche, pentru că legea nu le permite să le arunce pur şi simplu la gunoi. Practic, toată lumea câştigă.

Mircea Radu a lucrat timp de un an la AFF. Alături de Dan, Maria, Thalo Kitoka şi alţii. Oamenii sunt împărţiţi pe departamente. Marfa este recepţionată, cântărită, testată, curăţată şi pusă pe categorii. Ce poate fi reparat se repară, ce nu se reciclează. Fiecare face ceva. În anul petrecut la AFF, Radu a fost ajutat să îşi ia şi diploma de instalator. Şi după ce şi-a terminat stagiul, s-a angajat la o firmă care are un cămin de bătrâni. „Lucrez la Sky Angel”, spune el timid. Aici are grijă de două cazane pe lemne şi repară instalaţia sanitară din toată clădirea. Alţi colegi de-ai lui s-au angajat prin alte locuri. De pildă, Dan lucrează ca lucrător comercial la Mega Image. Are un salariu mai bun şi e mulţumit. În 1996 şi-a pierdut slujba de la CFR când s-au făcut restructurări. N-a avut încotro şi a muncit la negru prin toată ţara. În construcţii, agricultura, ba chiar şi la pădure. Şi el a fost la AFF tot un an de zile. Apoi, asociaţia i-a găsit locul de muncă.

Ateliere Fără Frontiere sărbătoreşte în această săptămână 4 ani de activitate. În 2012 a crescut rata colectărilor de echipamente IT uzate până la nivelul de 100 de tone, iar în această activitate au fost implicaţi 27 de oameni în mare dificultate. 88% din echipamentele recondiţionate au fost oferite către proiecte educaţionale prin programul de donaţii Assoclic, dar şi prin alte programe de solidaritate digitală dezvoltate împreună cu alte companii. Numai în 2012 au fost donate 1.501 de calculatoare complete, ce au ajutat la înfiiţarea a peste 230 de laboratoare IT.

,În ciuda unei perioade economice dificile, în 2012 AFF a reuşit creşterea semnificativă a activităţii economice, cu 37% faţă de 2011, iar acest lucru ne-a permis să continuăm activitatea în termeni optimi“, spune Patrick Ouriaghli, Director Executiv Ateliere Fără Frontiere. „Am început anul 2013 cu mutarea atelierului într-un spaţiu aproape de două ori mai mare, de 840 mp, în parcul industrial INTEC, în zona Piaţa Sudului. Am simţit nevoia de a mări spaţiul de producţie pentru a face faţă creşterii cantităţii de DEEE-uri colectate, dezvoltării şi diversificării activităţiilor, odată cu începerea atelierului de confecţii «Remesh» şi lansarea de activităţi de prestări servicii.“

Întreaga activitate Ateliere Fără Frontiere este posibilă şi cu ajutorul unor parteneri strategici precum Apa-Nova Bucureşti, ce s-a implicat în fiecare an la toate nivelurile de activitate, de la suportul financiar consistent, oferirea către asociaţie a tuturor deşeurilor de echipamente IT&C, dar şi prin angajarea de persoane ce au parcurs procesul de inserţie al Ateliere Fără Frontiere. Tot prin intermediul acestei companii, asociaţia a dezvoltat un parteneriat la nivel internaţional şi cu Fundaţia Veolia.

Vizita bulinelor verzi se încheie la atelierul «Remesh». Doamna Maria şi şefa ei, Genoveva, transformă mesh-urile şi banerele publicitare uzate în truse, genţi, sacoşe, mape şi portofele. Fiecare obiect este unicat, spune doamna Maria, o femeie micuţă de înalţime. Ele curăţă mesh-urile, le taie şi le croiesc. Apoi, produsele pe care le fac ajung pe la evenimente, la târguri de sărbători, iar unele sunt vândute pentru publicul larg. Practic, dau viaţă bannerelor publicitare după ce campaniile de comunicare se termină.

Plec de la Ateliere Fără Frontiere cu o satisfacţie nemărturisită colegilor de microbuz. Mă gândesc la Mircea, timid pe scenă, la Dan şi la DJ, băiatul cu handicap fizic şi pasionat de calculatoare, care punea muzică electro. Şi mă gândesc că în România se întâmplă şi lucruri bune, trebuie doar să te uiţi mai bine după ele.