Lecţii de leadership de la LeBron James

Pasionaţii de baschet ştiu că echipa Miami Heat a devenit anul acesta campioana NBA-ului, după ce a învins cu scorul general de 4 la 1 echipa Oklahoma City Thunder. Este a doua finală consecutivă pentru cei din Miami, care au pierdut în 2011 în dauna echipei Dallas Mavericks. Atunci echipa lui LeBron James a trebuit să cedeze trofeul, fiind învinsă cu 4 la 2 la scorul general. King James a fost principalul vinovat, deoarece baschetul pe care l-a jucat a fost mult sub posibilităţile sale. A fost o experienţă devastatoare, spune cineva pe forbes.com. Marele James a devenit peste noapte personajul principal al unor glume care circulau pe internet. Însă James nu s-a lăsat copleşit nici de eşec, nici de glumele fanilor. În schimb, a contraatacat aşa cum o face pe terenul de baschet. Pur şi simplu şi-a îmbunătăţit performanţele, iar pentru asta a apelat la cei mai buni.

A recunoscut că trebuie să schimbe ceva. LeBron s-a antrenat o bună parte a anului trecut cu Hakeem Olajuwon, o legendă a baschetului care a făcut carieră la Huston Rockets. Olajuwon a fost considerat multă vrem cel mai tehnic pivot de baschet din toate timpurile, lucru care probabil explică de ce LeBron a apelat la serviciile sale. James şi-a îmbunătăţit jocul unu la unu şi a devenit mai insistent în ofensivă. Dacă ne gândim la forţa şi nivelul atletic pe care îl are, dar şi îndemânarea cu care joacă, ne vom da seama că sub panou este aproape de neoprit pentru oricine, mai ales când se pleacă pe contraatac.

A dezvoltat un plan strategic. Pe parcursul meciurilor din playoff a fost tot mai evident că LeBron avea un plan în minte, spun cei de la forbes.com. 1) atacă coşul fără încetare şi 2) controlează jocul când meciul e pe muchie. Mai simplu spus, a fost tot ceea ce anul trecut nu a fost. A luat multe responsabilităţi asupra sa şi a jucat mult mai altruist.

Şi-a dus la capăt planul cu focus şi disciplină. Întâmplarea face că am văzut cel puţin zece meciuri jucate de Miami Heat, atât în finala ligii, cât şi în finala Conferintei de Est, cu Boston Celtics. James a răspuns foarte rar la provocările adversarilor şi s-a comportat ca un adevărat lider de echipă. A fost permanent la intensitate maximă, şi-a asumat aruncări dificile şi a îmbunătăţit cooperarea din echipă. A ştiut să-l dojenească pe Mario Chalmers când a fost cazul, şi nu a încercat niciodată să pună la îndoială autoritatea unui alt lider al echipei, Dwyane Wade. Dacă vreţi şi o statistică comparativă între jocul lui James din finala de anul acesta şi finala de anul trecut, diferenţele sunt evidente. În 2011, James a marcat în medie 17,8 puncte pe meci, a avut 7, 2 recuperări şi 6,8 pase decisive. Anul acesta media punctelor a crescut la 28,6, recuperările la 10,2 şi pasele decisive, cele care indică o creştere a calităţii jocului de echipă, au crescut la 7,4 pe meci. Cu alte cuvinte, James şi-a propus să fie mai bun anul acesta, a trecut peste momentele neplacute şi a reuşit tot ce se putea reuşi în acest sezon, inclusiv titlul de Most Valuable Player (MVP).