Leadershipul smerit – ce este, cum și de ce funcționează chiar și în era digitală

Un lider smerit este cel care știe că puterea smintește, dar smerenia te înalță

Literatura de specialitate vorbește mult în ultima vreme despre un nou tip de lider, cel mai evoluat dintre toți – „humble leader”. În limba română, mulți au preluat termenul, traducându-l eronat prin calchierea „umil” sau mai grav, „umilință”, care nu are de-a face cu sensul cuvântului. În limba română, „humble” se regăsește în cuvântul „smerit”, iar „humility” are echivalent în „smerenie”, un cuvânt mult mai familiar în registrul teologic-moral-etic. La prima vedere, acest termen ușor anacronic (atitudine cucernică, supusă, respectuoasă; modestă, plină de bună-cuviință) pare să fie în contradicție cu curajul și vizionarismul liderului modern. Dar veți vedea că e un paradox care chiar funcționează.

În viziunea publicațiilor de specialitate, precum Harvard Business Review (Dan Cable, professor of organizational behavior at London Business School) liderii de valoare se remarcă exact printr-o competenţă surprinzătoare pentru era digitală: „smerenia”. Această trăsătură se numără printre caracteristicile care-i deosebesc pe aceşti lideri de cei care nu au rezultate remarcabile.

Puterea smintește, smerenia te înalță

Explicația constă în faptul că puterea te face să îți pierzi oarecum mințile. Aș folosi pentru asta un termen la fel de anacronic precum „smerenie” – „sminteală” – care este exact opusul smereniei. Un teolog luminat spunea cu niște secole în urmă că „măririle schimbă firile” – lucru la fel de valabil și astăzi, în lipsa smereniei. Puterea te poate face să aluneci ușor înspre obsesia de a deține controlul, înspre dorința de a-i manipula pe cei din jur doar pentru a-ți atinge scopul. De aici, teama angajaților – de a greși, de nu-și atinge targetul, de a-și pierde bonusurile, de a-și pierde chiar jobul. De aici resentimentele, bârfele, automatismele în gândire, dorința de „a te strecura”, de „a eluda” sau mai direct spus, de românească „fușereală”.

Liderii smeriți știu să dea energie oamenilor lor, să îi motiveze, să îi facă să se simtă utili, să le dea sens în tot ce fac. Este prototipul servant leader, cei care chiar cred că scopul lor este să asigure angajaților un mediu sigur în care ei să poată explora, experimenta, în care să se poată dezvolta personal, cu sprijinul liderului.

Acești servant-leaders au curajul, smerenia și echilibrul emoțional de a recunoaște că pot greși, că pot învăța de la cei pe care îi conduc și care au mai puțină putere decât ei. Liderii smeriți știu să se pună mai presus de propriile orgolii și să vadă unicitatea pozitivă din fiecare persoană cu care lucrează. Știu să creeze o „cultură de învățare” a companiei, în care să identifice și să încurajeze „sclipiri de geniu” în fiecare angajat.

Un lider smerit este cel care pune în centru OMUL, nu funcția

Liderii smeriți nu sunt, așa cum s-ar crede la prima vedere, servili, umili, cu o încredere de sine scăzută și o modestie care implică negarea propriei valori. Dimpotrivă. Știu exact care le este valoarea, dar nu o trâmbițează, știu care le este locul în organizație și care le este rostul în viața lor și a celorlalți. Iar responsabilitatea lor este să încurajeze autonomia și unicitatea celorlalți, creându-le acestora propriul sentiment de conștiință și responsabilitate.

Un lider smerit este un om înțelept care nu va spune cum să îți faci mai bine jobul, ci te va întreba cum te poate ajuta și susține să faci mai bine ceea ce faci la job. Este cel care va crea zone de lucru cu risc scăzut, în care oamenii pot experimenta idei noi, în condiții de siguranță.

Un lider smerit este cel care îi va trata ca pe egalii lui pe cei care lucrează la nivele inferioare. Un lucru foarte ușor de făcut atunci când îi privești ca pe niște oameni ca tine și nu ca pe niște ființe inferioare. Esența smereniei de fapt asta este: să vezi în celălalt omul, nu doar la ce îți poate el fi de folos. Este omenia care, așa cum arată numele, pune în centru OMUL. Când mintea unui lider are în centru omul, toate celelalte vin firesc – considerația, respectul, gratitudinea, prețuirea.

Un lider smerit rămâne umanist și relevant, inovator și vizionar

Ce anume îl face pe un lider smerit să aibă succes în nişte medii de afaceri foarte volatile, precum cele asociate cu schimbările disruptive? Există un context special care poate „naște” și crea liderul smerit în România? Arată el diferit de cel Universal?

Opinia specialistului

Viorel Panaite, Managing Partner Human Invest & Ken Blanchard Romania

„Smerenia în învățare pare o asociere fericită și firească, oricine ar fi construit-o! Așa cum văd eu lucrurile, învățarea autentică se face doar prin smerenie în fața celui care te învață, în fața celor care au experimentat și descoperit înaintea ta, în fața chiar a oportunității de învățare care ți se arată – și asta e valabil în orice domeniu! Unul dintre principalele lucruri care face pe oricine să aibă succes în medii volatile este felul în care își construiește încrederea în fața celor care îl susțin și felul în care învață de la ei. Liderul-erou evoluează și el în vremurile noastre și reușește să influențeze și să conducă doar când se vede parte din întreg, nu mai presus de acesta.

Când liderii simt că sunt parte a întregului, întâmpină schimbările disruptive cu curiozitate, cu optimism și cu speranță, iar atunci când se așază cu vanitate mai presus de întreg, simt teamă și frică.

Atâta timp cât își construiesc cu constanță încrederea față de oamenii pe care îi conduc și atâta vreme cât caută momente să învețe cu smerenie de la ei, liderii au o șansă în fața schimbărilor disruptive, îi ajută să rămână umaniști și relevanți, inovatori și vizionari. Acești lideri sunt oameni și smeriți și curajoși în același timp. Pe de altă parte, liderii unei societăți sunt și produsul acelor societăți. Astfel, ei „conțin” în mare măsură ingredientele societății care le-a dat mandatul să o conducă, dar și ingrediente în opoziție (smerit – curajos), complementare, care să susțină evoluția societății. România are o cultură care încurajează și acceptă ierarhii și diferențe mari de rang și statut, e o societate colectivistă (cu o predispoziție mare spre convenționalism și conformism), în care marea majoritate a oamenilor evită incertitudinile și situațiile impredictibile pe cât de mult se poate (lucru care este o frână pentru inovație și antreprenoriat), o țară în care competiția pentru cine are dreptate și pentru accentuarea punctelor slabe ale celor din jur sunt sporturi naționale practicate minut-de-minut (studiu Hofstede https://www.hofstede-insights.com/country-comparison/românia/). Spuneți voi cum am putea crea contextul potrivit care să formeze lideri pe cât de curajoși și smeriți ne trebuie? Societatea îi creează pe liderii pe care și-i dorește la conducere. Altfel spus, așa cum ni-i creștem și îi susținem, așa îi avem. E posibil să mă înșel, dar în ciuda faptului că mulți ar putea interpreta ca fiind foarte dificilă formarea liderilor de care avem nevoie, conectarea la ritmul global, evoluția noilor generații, șlefuirea și câștigarea în înțelepciune a celor aflați azi în poziții de conducere care au avut momente de cotitură în viață, mă fac să mă uit cu optimism și cu încredere la ce putem oferi societății noastre”, explică Managing Partner Human Invest & Ken Blanchard Romania.