Punct și de la capăt! Iubirea de sine – cheia oricărei schimbări pe care o vrem în viață

Pe de altă parte, începutul noului an este o ocazie de a ne propune schimbări în viața noastră, pentru a trăi mai bine și mai fericiți. Uneori, vrem să schimbăm obiceiuri, cum ar fi cele legate de alimentație sau somn, alteori, vrem să schimbăm relații personale sau de muncă.

Ori de câte ori deschideam Facebook-ul în primele zile de ianuarie, newsfeedul îmi arăta rezoluțiile de An Nou ale prietenilor din listă. Cei mai mulți dintre ei își doreau să fie mai buni, să petreacă mai mult timp cu familia și să aibă un stil de viață mai sănătos. Ceea ce mi-a plăcut intens a fost faptul că mulți dintre prietenii mei își propuneau să se iubească mai mult pe sine și să își ofere mai multă înțelegere. Iubirea față de propria persoană este fundamentul pe care putem clădi orice transformare. Fără ea, orice schimbare pe care am face-o ar izvorî din faptul că nu ne place de noi, mai degrabă decât din nevoia de a avea o viață mai bună.

DE CE V-AŢI DORI SCHIMBAREA

Să luăm, spre exemplu, rezoluția de a preda proiectele la timp sau chiar cu ceva timp mai devreme de deadline, și nu la ora 11.59 din ultima zi de predare. Mai întâi, haideți să vedem de ce am vrea să facem această schimbare! Un motiv ar putea fi tensiunile care apar la serviciu când întârziem. Ne simțim rușinați că încetinim fluxul procesului din care proiectul nostru face parte. Sau că nu suntem la fel de competenți și eficienți precum colegii noștri. Iar rușinea, așa cum spunea Brené Brown, unul din cei mai apreciați TED-speakeri, ne face să ne simțim „defecți”, că nu merităm iubire și apartenență. Același sentiment dureros al rușinii, continuă scriitoarea Brené Brown, corodează acea parte a ființei noastre care crede cu tărie că suntem capabili de schimbare. De aceea, pentru a schimba obiceiul nostru de a preda târziu un proiect, primul pas ar fi să ne oferim înțelegere și să nu ne criticăm.

Cum putem face acest lucru? Putem povesti cuiva apropiat de ce nu ne place să ne ocupăm din timp de un proiect important, de ce așteptăm deadline-ul pentru a trimite acel e-mail. Uneori, este din cauza fricii că nu ne vom descurca sau că efortul nostru nu va fi apreciat, iar atunci când simțim teamă, unul dintre comportamentele ființei umane, ca și ale mamiferelor, este acela de a îngheța și de a nu acționa. Alteori, amânăm momentul de livrare a unui proiect, pentru că avem sentimentul că purtăm pe umerii noștri multe responsabilități, iar acest proiect ne fură cumva din timpul nostru liber de a ne bucura de viață. Dacă aceasta este explicația, ne putem întoarce și în copilărie, să ne amintim ce fel de elevi eram: dintre aceia care își făceau tema imediat ce intrau în casă sau dintre cei care o începeau atunci când venea ora de culcare.
Și ne putem aminti dacă aveam multe responsabilități legate de surorile sau frații mai mici, de casă, de sentimentele adulților din jurul nostru. Dacă purtam atât de multe griji pe umerii noștri când eram mici, este foarte probabil ca acel sentiment apăsător să îl avem și în prezent cu noi, iar munca pe care trebuie să o depunem în orice proiect nou ni se pare copleșitoare. Și preferăm să o amânăm pentru un timp, pentru răsuflare.

DE LA RUŞINE LA IUBIRE DE SINE ŞI BUCURIE

Astfel, primul pas în orice schimbare este acela de a povesti cu cineva cald și apropiat motivul care stă la baza comportamentului nostru pe care îl dorim altfel. Dacă această persoană ne ascultă cu drag și fără judecată, sentimentul nostru de rușine dispare și, încet-încet, se instalează acceptarea și iubirea de sine. Încep să nu mă mai critic și să mă cert că întârzii atunci când am de respectat un deadline. Această înțelegere și lipsă de autocritică nu înseamnă că las lucrurile așa, ci că sunt pregătit să trec la pasul doi: schimbarea propriu-zisă. Credința mea profundă în orice proces de schimbare este aceea că avem nevoie de susținere emoțională. Fiindcă este cumplit de greu să schimbi un obicei nesănătos pentru tine și pentru cei din jur.

Pasul doi, schimbarea comportamentului, presupune să îmi propun să predau proiectul la timp, să mă apuc de el suficient de devreme pentru a nu lăsa totul pe ultimul moment. Ceea ce vom observa este că va apărea rezistența. Subconștient, vom găsi alte lucruri mai importante în viața noastră decât să începem munca. Ne vom duce de două ori pe zi la cumpărături, vom face curat în birou sau vom trimite e-mailuri către persoane cu care nu am mai corespondat de mult timp, motivul fiind acela de a reînnoda relația cu ei. Pe scurt, vom face orice în afară de a ne apuca de proiect. Pentru a realiza schimbarea, ne ajută să avem un prieten sau un mentor care știe că vrem să schimbăm un obicei vechi și dificil și care ne sprijină în proces. Care știe de acest rol al său și care ne întreabă, periodic, cum stăm cu proiectul. Care ne ascultă când vrem să ne revoltăm că munca la acest proiect este prea multă, că ceilalți colegi au task-uri mai simple, iar noi ducem tot greul – plângeri care pot fi mai mult sau mai puțin adevărate, însă sentimentul descris este unul real, care merită atenție din partea ascultătorului nostru și a noastră. Dar „De ce avem nevoie de cineva și nu putem să ne schimbăm singuri?” v-ați putea întreba.

Nu avem destulă motivație, destulă putere în noi înșine? Ba da, putem să ne schimbăm și singuri, însă procesul este mult mai greu, iar eforturile noastre sunt văzute doar de noi. Și poate nu ne apreciem suficient. Și mai știți ce bine era când eram copii, iar mama, tata sau învățătoarea noastră vedeau ce treabă bună făceam și ne apreciau? Parcă ne creșteau aripile și parcă făceam acele lucruri cu mai mult drag. De aceea avem nevoie de multă lume în jur care să ne vadă eforturile și care să ne aprecieze.
Pasul trei în procesul de schimbare este acela al celebrării. Să ne bucurăm și să ne admirăm pentru cât de greu a fost să predăm acel proiect cu două zile înainte de deadline. Să spunem povestea schimbării tuturor oamenilor dragi care știu să se bucure pentru noi. Celebrăm pentru că este greu să schimbi un obicei vechi și pentru că acel obicei are, de cele mai multe ori, rădăcini în trecutul nostru, când ne simțeam singuri și izolați. Clipe din copilărie în care creierul nostru crea comportamente care să ne ajute să facem față situației în care ne aflam, dar care nu erau neapărat benefice pentru noi. Da, este greu să schimbi un obicei vechi, care nu îți face bine, într-unul sănătos pentru viața ta! Însă cu oameni buni alături, cu susținere emoțională constantă de la una sau mai multe persoane, reușim!
Să avem un an cu schimbări, nu multe, dar bune și cu oameni dragi alături!

Otilia Mantelers, expert în parenting, Pareting by Connection Instructor, trainer de Playful Parenting şi specialist în joaca terapeutică cu copiii de la 0 la 10 ani. De asemenea, Otilia este curator de conferinţe internaţionale de parenting şi de cuplu.

Articol preluat din numărul 234/februarie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici