Nevoia de socializare și comunicare a copilului
Vorbim despre socializare când vrem să exprimăm faptul că interacționăm cu alte persoane în plan social, non-profesional. Socializarea reprezintă pentru copii o nevoie crucială în procesul dezvoltării lor atât în plan fizic, dar și mental și emoțional, pentru fiecare etapă de dezvoltare umană.
Care este rolul socializării?
Prin interacțiunile sociale – la școală în pauză, la locul de joacă, în cadrul evenimentelor culturale, în vizită la prieteni, copiii dezvoltă abilitățile necesare pentru o dezvoltare sănătoasă și pentru dezvoltarea relațiilor. Astfel, copiii înțeleg și internalizează abilități de comunicare necesare tuturor etapelor de dezvoltare umană și de-a lungul etapelor educaționale și profesionale ulterioare. Învață astfel săși asume riscuri într-un mod sănătos, așa cum este a învăța să înoate sau să cunoască o nouă persoană, să se implice în activități sportive și extracuriculare, să înțeleagă intențiile celorlalți, observând și înțelegând limbajul subtil nonverbal, învață să-și manifeste interesul față de lume și viață. Prin interacțiunea cu ceilalți copii, învață să aibă încredere și să fie autonomi în viață și își construiesc mecanisme interne prin care vor putea face față necunoscutului. Prin aceste interacțiuni din primii ani de viață învață să își construiască relații, iar astfel noile interacțiuni sociale devin treptat mai puțin înfricoșătoare.
Copiii învață să împartă resurse , cunoștințe, lucruri, povești cu alții și să înțeleagă și nevoile altor copii, treptat. Această abilitate permite copiilor să-și facă prieteni, esența vieții noastre sociale la orice vârstă, și permite dezvoltarea rezilienței și a speranței – utile în experiențe extreme de viață, când viața poate fi pusă în pericol. Acest mecanism construit permite în aceste situații utilizarea resurselor, și nu renunțarea. Empatia se dezvoltă prin interacțiuni cu alte persoane, prin observare și imitarea comportamentului. Ajută copilul să fie bun și să-i pese de ceilalți. În mijlocul altor copii el observă cum alți copii ajută pe cineva care suferă și ține partea sau ia apărarea unui copil care a fost tratat nedrept sau care a fost înțeles greșit. Astfel dezvoltă capacitatea de confruntare, de comunicare și sunt capabili să se integreze în medii constructive.
Rolul comunicării
Abilitatea de comunicare este una dintre nevoile primordiale ale copilului. Aceasta face parte din misiunea de dezvotare a omului. Dezvoltarea comunicării începe înainte de naștere și se dezvoltă pe tot parcursul vieții. Comunicarea este în mod esențial un sistem de manipulare a simbolurilor. Bloom a descris procesul dezvoltării comunicării ca fiind ghidat de nevoia de relevanță, referindu-se la a transmite ce este important, nevoia de discrepanță, fiind vorba despre capacitatea de analiză și stabilire a consistenței informației, și nevoia de elaborare, prin învățarea abilităților complexe de limbaj. Exprimarea limbajului se dezvoltă prin mișcarea capului, ochilor și a corpului și continuă prin conversații, prin limbajul semnelor sau sisteme de comunicare prin arte plastice, cuvinte și propoziții scrise și vorbite, mișcare și interacțiunea cu semenii.
Comunicarea este cheia interacțiunii între persoane și metoda prin care acestea își împlinesc și celelalte nevoi. Dezvoltarea comunicării contribuie la dezvoltarea abilităților de înțelegere și exprimare a gândurilor, emoțiilor, a informațiilor, a intențiilor și nevoilor personale și ale celorlalți.
Comunicarea cu ceilalți reprezintă un aspect important al experimentării vieții așa cum o cunoaștem acum. De la proton la emoție și intenție. În toate aspectele vieții. Interacțiunea sănătoasă cu sine și cu ceilalți contribuie la dezvoltarea unei vieți psihice sănătoase.
Dezvoltarea abilităților de comunicare și interacțiune între copii contribuie la o bună capacitate de învățare, dezvoltă capacitatea de a primi, selecta și interpreta corect informația, în vederea utilizării ei potrivite contextului și nevoilor. Prin interacțiunea cu ceilalți copii, un copil dezvoltă abilitățile de comunicare eficientă, pe care uneori adulții le uită și astfel această informație poate să nu fie transmisă în mediul familial, ceea ce duce la o pierdere importantă.
Astfel, în mijlocul copiilor ei învață:
1. Ascultarea celorlalți vorbitori, astfel încât să poată procesa informația și a o înțelege. Nu pentru a răspunde ceva, ci pentru a-l înțelege pe celălalt. Indiferent de instrumentul utilizat, fie că este dialog sau jocul cu păpuși, copiii se iau în serios, oferindu-și atenție reciproc și astfel învață că pot spune ce gândesc și ce simt.
2. Păstrarea contactului vizual cu vorbitorul este necesar atât pentru concentrarea atenției, cât și pentru păstrarea fluxului conversațional și a dezvoltării înțelesului că este de interes ceea ce spune, și astfel contribuie la dezvoltarea curajului de a se exprima liber.
3. Căutarea părerilor oferite de ceilalți este o formă prin care copiii verifică dacă ideea lor a fost înțeleasă așa cum au intenționat, este o formă de îmbunătățire și aplicare a abilităților prin încurajare reciprocă. Conversațiile argumentate dezvoltă performanțele școlare. Astfel se dezvoltă gândirea critică, utilă pentru ca ulterior să gândească pentru sine.
4. Acceptarea părerilor altora este vitală atât pentru lucrul în grup, cât și pentru dezvoltarea acceptării necondiționate, necesară pentru manifestarea propriei persoane în viața de adolescent și adult.
5. Oferirea și solicitarea de explicații clare este importantă pentru înțelegerea obiectivă și clară. Învață astfel să decidă singuri ce este bine și rău, adecvat. Aceasta duce treptat și la eliminarea considerabilă a proiecțiilor și interpretărilor personale eronate, care de multe ori duc la dificultăți relaționale și emoționale atât în copilărie, cât și în viața de adult.
Prin interacțiunea cu ceilalți copii, copiii învață să spună și să facă cu mai mult interes. Tot astfel ei învață să se adapteze și să se integreze în grup, ceea ce poate influența viața și performanțele școlare. Copiilor cărora le este dificil să se simtă în largul lor între prieteni, în mediul cunoscut, le poate fi mai greu să se concentreze la școală. Studiile arată că este probabilitate mai mare să se prezinte la școală și să își dorească să învețe atunci când prietenii lor sunt la școală.
Care sunt mecanismele de exprimare a nevoii de socializare?
Uneori pare că nu este atent sau nu ascultă vorbitorul, pare că nu se poate concentra sau că nu este interesat de activitățile care necesită interacțiune. Modul în care părinții și persoanele implicate în educarea și învățarea copiilor pe parcursul ciclurilor educaționale influențează felul în care copiii învață, se dezvoltă și simt în legătură cu sine. Atunci când observați o dificultatea în una dintre ariile comunicării, vă puteți adresa unui psiholog școlar sau unui psihoterapeut, în vederea îmbunătățirii abilităților de comunicare și exprimare de sine. Nevoia de socializare poate fi observată și în urma exprimării unor trăiri anxiogene sau de evitare, mai ales dacă au lipsit o perioadă interacțiunile directe cu colegii sau prietenii de joacă într-un mod plăcut.
Ce putem face pentru împlinirea acesteia
Este necesar pentru copil să îngrijim și să încurajăm dezvoltarea comunicării directe a nevoilor, dar și a ideilor, dorințelor, așteptărilor, trăirilor, înțelesurilor în legătură cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Să ne amintim să oferim timp și cadrul potrivit pentru ca el să găsească oportunitatea de a comunica și a-și exprima părerea. Copiii au însă la început nevoie de însoțire și ghidaj pentru a învăța să interacționeze potrivit între ei la vârste mici. Îi putem ghida prin propriul exemplu și direct, în experiența lor, atunci când ne solicită ajutor sau atunci când mediul sau cadrul sunt noi. Copilul crește sănătos fizic, psihic și emoțional când îi construim cadrul de siguranță pentru interacțiunea cu alți copii.
Goșa Carmen Dolores este psihoterapeut integrativ, format la Institutul Român de Psihoterapie Integrativă (IRPIC).
Consideră că unicitatea omului solicită intervenție unică, iar această unicitate este facilitată în psihoterapia integrativă de posibilitatea alegerii instrumentelor, tehnicilor și metodelor potrivite pentru fiecare om în parte.
Deține atestat de liberă practică în Psihoterapie Integrativă – Treapta Autonom, eliberat de Colegiul Psihologilor din România – Cod 20518. De asemenea, este membră a Federației Române de Psihoterapie și a Institutului Român de Psihoterapie Integrativă.
Photo by Robert Collins on Unsplash