Moș Nicolae e așteptat cu nerăbdare. Lecția morală a zilei de 6 decembrie
Moş Nicolae este aşteptat cu nerăbdare de copii în fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Știm cu toții acest lucru. Nu numai cei mici îşi lustruiesc ghetuţele sau cizmuliţele ştiind că Moşul le va lăsa daruri în ele. Și cei mari, cuprinși cu toții fiind de frenezia acestei Sărbători.
Sfântul Nicolae este serbat la 6 decembrie. Atât de Biserica Ortodoxă, cât si de cea Catolică. Patron al Greciei, Rusiei, precum şi al multor oraşe din apusul Europei, Nicolae este unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii.
„Fie că vine pe mare, aşa cum se întâmplă în Olanda, sau se strecoară printre case, cum este în România, fiecare percepe venirea Moşului într-un fel caracteristic propriului stil de viaţă. De obicei, la 6 decembrie, se aduc dulciuri şi fructe”, a explicat etnologul Doina Işfănoni. Se poate spune că această zi transmite și o lecție morală. Pe care ar trebui, de altfel, să o aplicăm în fiecare zi. Vorbim despre actul de a dărui. Nu lucruri scumpe, ci lucruri din inimă. „Părinții care își iubesc copiii tind să îi copleșească cu tot ce e mai bun. Și unul dintre rezultate este acela că darurile nu îi mai bucură pe copii. La fel ca și adulții, copiii înțeleg binele prin contrast cu răul, și abundența prin contrast cu absența‟, spune Carmen Moldoveanu, trainer și coach la NLP Informal. Putem să le explicăm copiilor o definiție mai largă a verbului a dărui și relația dintre a primi și a dărui. „Pentru a exista daruri, este nevoie să existe cineva care să dăruiască. În funcție de vârstă, le putem da câteva exemple variate de daruri. Apa care este un dar pentru flori și modul în care noi oferim acest dar plantelor din casă. Mănușile, care sunt un dar pentru mâinile cărora le este frig. Somnul, care este un dar pentru corpul obosit. Orice situație în care observăm nevoia cuiva, și putem să avem grijă de ea, devine un prilej de a face cadouri‟, mai spune Carmen Moldoveanu.
“Moșul universal”
Sfântul Nicolae a intrat în mitologia infantilă încă din Evul Mediu. Ziua de 6 decembrie fiind un fel de bilanţ al faptelor bune şi rele, pe care Sfântul le răsplăteşte sau le pedepseşte. Poveşti despre Moşul Sfânt circulă în toată lumea. Unele imagini îl reprezintă purtând o scăriţă, cu ajutorul căreia pătrunde, pe horn, în casele copiilor. În Finlanda, sărbătorirea Moşului se confundă cu festivalul de iarnă Joulupukki. Atunci când se împart daruri pentru îmblânzirea spiritelor întunericului. În Grecia este cunoscut sub numele „Hagios Nikolaus”. În America este reprezentat ca un moş înalt şi slab, opusul lui Moş Crăciun cel rotofei. Conform numai uneia dintre „poveştile” care circulă despre Moş Nicolae şi care se pierde în negura timpului, Moş Nicolae şi Moş Crăciun erau una şi aceeaşi persoană, iar acest „Moş universal” avea haine verzi, asemeni elfilor.
În tradiţia românească
Datorită multelor minuni pe care le-a săvârsit este supranumit „Făcătorul de Minuni” (Taumaturgul). Şi-a dăruit averea săracilor, data naşterii sale este necunoscută, dar se cunoaşte data morţii – 6 decembrie, în jurul anului 280 d.Hr. S-a născut într-o familie bogată din Patara (Asia Mică). După moartea părinţilor a devenit preot, s-a lepădat de avere, pe care a dăruit-o săracilor, şi a plecat către Palestina si Egipt, în pelerinaj. La întoarcere a fost ales Arhiepiscop de Myra. Moaştele Sfântului au fost furate din Myra în 1087 şi aduse la Bari, Italia, unde se află şi acum, fiind considerate binefăcătoare pentru copii. Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti este lăcaşul de cult unde se găseşte de mai bine de patru veacuri mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, făcătoare de minuni, ferecată în argint ales.
În tradiţia românească, moşul este considerat iscoada lui Dumnezeu pe lângă diavol, stăpâneşte apele, este patron al marinarilor şi brutarilor, apără soldaţii în război, ajută văduvele, orfanii, fetele sărace şi victimele sistemului judiciar. Se spune că Moşul are mare trecere pe lângă Dumnezeu şi că, atunci când se deschide cerul, la miezul nopţii de Crăciun, poate fi văzut stând alături de El la masa împărătească. De ziua Sfântului se citeşte Acatistul Sfântului Ierarh, existând credinţa că aduce alinarea suferinţelor sau necazurilor.
Poporul român are o evlavie aparte pentru Sfântul Ierarh Nicolae, fiindu-i închinate colinde şi multe tradiţii frumoase.