Inteligența emoțională și efectele tehnologiei asupra Generației ”Nativ Digital”
Adolescența, această perioadă de dezvoltare prin care cu toții am trecut, are un rol fundamental în pregătirea tânărului pentru a părăsi cuibului părintesc și a deveni independent. O serie de schimbări, atât la nivel fizic, emoțional, social, inclusiv la nivel de dezvoltare a creierului, vin să creeze o stare de neliniște și căutare în viața lui. Împreună cu multele cercetări și cuceriri pe care le va realiza în această etapă, un pas important pe care el îl va face este alegerea domeniului profesional către care va începe drumul academic, pregătirea și specializarea.
Însă, succesul profesional implică, așa cum spun studiile, mai multe abilități și practici: nivelul de dezvoltare cognitivă, inteligență emoțională, perseverență și pasiune, exersare. EQ-ul își are locul său, sus în ierarhia factorilor care influențează reușita, fiind plasată chiar înaintea IQ-ului.
La Yourway Counseling, am realizat un micro-studiu prin care am dorit să vedem care este nivelul de dezvoltare a fațetelor inteligenței emoționale în cazul adolescenților cu vârsta cuprinsă între 16-20 de ani. Eșantionul a fost alcătuit din 90 de subiecți, 47 de băieți și 43 de fete, care au participat la ședințele de consiliere vocațională.
Nu dorim o generalizare a rezultatelor, întrucât eșantionul nu este foarte mare, însă dorim să ne facem o idee asupra modului în care tinerii își percep abilitățile în această arie. Testul folosit a fost EQ-Reuven Bar-On, compus din 133 itemi autoevaluativi, acreditat de Colegiul Psihologilor din România. Precizăm că datele folosite provin din perioada 2018-2020, rezultatele nefiind influențate de situația pandemică actuală.
Ce reprezintă coeficientul de inteligență emoțională total (EQ)? Indică gradul în care o persoana deține anumite capacități și deprinderi non cognitive pe care le utilizează cu succes în adaptarea la presiunile și cerințele mediului.
Aspectele sondate sunt următoarele: intrapersonal, interpersonal, managementul stresului, adaptabilitate și stare generală de bine.
Rezultatele obținute la nivel general, în ceea ce privește scorurile EQ, arată că 64% dintre adolescenții evaluați sunt, în medie, la un nivel eficient de funcționare, 36% la nivel scăzut (în arie de dezvoltare), iar 0% la nivel ridicat de deprinderi avansate.
La nivel INTRAPERSONAL (componenta EQ care se referă la evaluarea Eului interior, la funcționarea intrapersonală) regăsim următoarele fațete și rezultate:
Respectul de sine: 54% scăzut, 31% mediu, 15% ridicat
Conștiința de sine emoțională: 47% nivel scăzut, 36% mediu, 17% nivel ridicat
Asertivitate: 30% scăzut, 42% mediu, 28 % ridicat
Independența: 48% scăzut , 29% mediu, 23% ridicat
Autoactualizarea: 53% scăzut, 36% mediu, 11% ridicat
Din aceste rezultatele reiese că mulți dintre adolescenți nu au suficientă încredere în sine, le este teamă să nu greșească sau să spună ceva nepotrivit. Sistemul nostru educațional și valorile pe care părinții și societatea le transmit copiilor de când sunt mici resping greșeala și o amendează aproape de fiecare dată când apare. Astfel, din teama de a nu greși, de a nu se face de râs în fața celorlalți, adolescentul nu se va aventura în explorare și evoluție, fiind captiv într-un stil de gândire rigid. Gândirea rigidă, fixă, înseamnă perfecțiune și standarde foarte înalte, pe care tânărul nici nu mai încearcă să le atingă, întrucât e foarte posibil să nu le realizeze din prima încercare. Astfel, lipsa de încurajare și o imagine de sine negativă conduce inevitabil la lipsa motivației de a se implica în activități academice sau de dezvoltare.
La nivel INTERPERSONAL (abilitățile de a funcționa în relație cu ceilalți) rezultatele pentru fiecare fațetă sunt:
Empatie: 44% nivel scăzut, 36% mediu, 20% ridicat
Responsabilitate socială: 45% scăzut, 44% mediu, 11% ridicat
Relaționare interpersonală: 25% scăzut, 46% mediu, 29% ridicat
Așa cum știm, adolescenții simt nevoia apartenenței la un grup, aspect surprins la subscala Relaționare interpersonală. În același timp, o imagine de sine negativă poate afecta nivelul de autenticitate a relațiilor. Studii realizate pe tema dezvoltării EQ au demonstrat o corelație pozitivă între nivelul ridicat al respectului de sine și gradul de implicare în viața comunității, a generozității și a nevoii de a acorda ajutor. De aceea, să nu ne surprindă că tinerii sunt văzuți de generațiile mature ca fiind egocentrici și neinteresați de ceea ce se întâmplă în jurul lor.
În ceea ce privește MANAGEMENTUL STRESULUI, subscalele sunt:
Toleranța la stres: 45% scăzut, 41% mediu, 14% ridicat
Controlul impulsurilor: 48% scăzut, 40% mediu, 12% ridicat
Rezultatele sunt în concordanță cu nivelul de dezvoltare și maturizare a creierului în această etapă de dezvoltare. Știm că zona prefrontală a creierului este responsabilă de funcțiile executive, volitive și atenționale, iar la vârsta adolescenței această zonă nu este complet maturizată și va mai avea nevoie de câțiva ani pentru a se desăvârși (în jurul vârstei de 24-25 ani). De aceea, adolescenții au nevoie de sprijin și îndrumare pentru a găsi cele mai bune strategii de gestionare a stresului, întrucât acesta poate fi resimțit mai acut decât e perceput de adulți.
La capitolul ADAPTABILITATE, rezultatele subscalelor sunt:
Testarea realității: 49% scăzut, 44% mediu, 7% ridicat
Flexibilitatea: 46% scăzut, 42% mediu, 12% ridicat
Rezolvarea problemelor: 40% scăzut, 46% mediu, 14% ridicat
Uneori mai visători sau mai puțin conștienți de propriile trăiri și de modul în care acestea le influențează deciziile, adolescenții pot întâmpina dificultăți în a face legătura între ceea ce vor și ceea ce este în realitate. Dacă adăugăm și lipsa de răbdare, atunci înțelegem de ce le este greu să fie mai atenți sau metodici în a găsi soluții la problemele cu care se confruntă.
STAREA GENERALĂ DE BINE a adolescentului în raport cu viața sa.
Optimism: 46% scăzut, 43% mediu, 11% ridicat
Fericire: 30% scăzut, 46% mediu, 24% ridicat
Mulți dintre respondenți au o viziune pesimistă asupra posibilelor rezultate obținute, ceea ce îi împiedică să acționeze. Astfel, intră într-un cerc vicios în care sunt angrenate atât nivelul de autorealizare, cât și respectul de sine. O gândire realist-optimistă ne permite să prevedem un rezultat pozitiv în urma acțiunilor noastre, ceea ce ne dă energia (creierul nostru eliberează dopamină) pentru a ne apuca de treabă.
Toate fațetele inteligenței emoționale sunt asemenea unui angrenaj și, odată ce punem în mișcare o rotiță, toate celelalte vor începe să funcționeze, chiar dacă, poate, va trebui să le mai dăm cu ulei.
Ce trebuie făcut ca aceste procente să se îndrepte
Dacă unele aspecte se vor mai regla în timp, odată cu maturizarea, cele care țin de modul în care tânărul se raportează la sine și la ceilalți, pot implica un efort de schimbare și ajustare. Însă acestea trebuie să fie susținute și de mediul social, familial și școlar, pe lângă efortul personal al tânărului.
Ce pot face adolescenții?
În primul rând, să-și creeze rutine care să-i ajute la îndeplinirea obiectivelor mici și tangibile, iar efortul și rezultatele să le fie apreciate. Competența contribuie la îmbunătățirea încrederii în sine.
Participarea la activități de grup, care au un obiectiv comun, pot conduce la abilități interelaționale mai bune și mai eficiente. Voluntariatul, munca în beneficiul celor aflați în nevoie pot fi, de asemenea, activități prin care tânărul să vadă realitatea și să-și exerseze empatia și responsabilitatea socială.
De asemenea, studiile arată că adolescenții care au părinți cu un stil de parenting democratic sau permisiv au rezultate mai bune la testul de inteligență emoțională. O relație bazată pe încredere, comunicare și afecțiune între părinte-adolescent contribuie la starea de bine a acestuia și la o mai mare stabilitate psihică, care îi permite să navigheze apele tulburi ale acestei perioade.
Influențează petrecerea timpului în mediul digital nivelul inteligenței emoționale a adolescenților?
Studiile arată că un nivel scăzut al EQ va conduce la petrecerea unui timp îndelungat în mediul digital (Mascia Maria Lidia, Agus Mirian, Penna Maria Pietronill, Emotional Intelligence, Self-Regulation, Smartphone Addiction: Which Relationship With Student Well-Being and Quality of Life? Frontiers in Psychology, 2020) și chiar la adicția de jocuri pe calculator sau de smartphone. Nu putem afirma în mod cert dacă și relația inversă este adevărată, însă știm că modul în care adolescenții își formează imaginea de sine implică și compararea cu ceilalți, ceea ce acum se realizează, cel mai mult, în mediul online. Astfel, fiecare va brava și își va posta cele mai reușite imagini pe instangram sau tik-tok din dorința de a impresiona. Adolescentul, care se află în plină căutare de sine, se va compara, de cele mai multe ori, cu imagini care reflectă doar parțial adevărul.
De asemenea, încă de când suntem copii mici, creierul învață să descifreze emoțiile și limbajul non-verbal al celor din jur din interacțiunea directă cu o persoană vie. Lipsa unor astfel de socializări directe, poate avea impact în dezvoltarea empatiei, auto-reflexiei și a abilitaților de interacțiune.
Și, nu în ultimul rând, petrecerea timpului în mediul online, pe device-uri până noaptea târziu, îl împiedică pe adolescent să aibă un somn de calitate. Aduc în discuție și acest aspect, întrucât cercetările din domeniul somnului (Mathew Walker, ”Despre somn”, Ed Vellant, 2018) au descoperit că somnul REM (somnul cu vise) are un rol foarte important în modul în care creierul poate înțelege și decodifica limbajul non-verbal și emoțional. Un creier care nu a beneficiat de cele 8 ore de somn pe noapte duce la o performanță cognitivă, adaptativă și emoțională mai scăzută în timpul zilei.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 272
Pentru abonare, click aici
