De ce este important jocul în educaţia copilului

Studiile care au fost făcute pe copiii din zonele de război au arătat că micuţii aveau găuri neuronale în creier din cauza timpului prea scurt dedicat jocului şi a confortului psihic generat de siguranţa acestei activităţi. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care Declaraţia Drepturilor Copiilor apără dreptul copiiilor la joacă cu atâta ardoare.

Şi adulţii au nevoie de joacă, nu numai copiii. Creierul uman se opreşte din învăţat atunci când se opreşte din joacă. S-au realizat studii pe oamenii în vârstă şi s-a descoperit că, dacă îşi pot menţine spiritul ludic, îşi păstrează vii capacitatea de gândire şi memoria. “Joaca aduce bucurie în viaţă şi detensionează situaţii, apropie oamenii şi te ajută să fii prezent în momentul actual şi să uiţi de griji şi preocupări. Ar trebui deci să fim recunoscători pentru acest nou aspect pe care îl aduc copiii vieţii noastre, mai ales dacă am uitat să ne jucăm”, spune Miruna Pătraşcu, Managing Partner Parentime.

Jocul, interacţiunea cu lumea

Jocul este foarte important în construirea relaţiei cu un copil. Copiii au nevoie de dragostea şi înţelegerea părinţilor, mai mult decât au nevoie de lecţiile lor. Iar jocul este o manieră naturală şi intuitivă de a crea o relaţie.

Trebuie să ştiţi că până în jurul vârstei de 12 ani, când s-au terminat de format structurile neuronale din lobul prefrontal al creierului, principala formă de interacţiune a copilului cu lumea este jocul. Se joacă cu feţele celorlalţi când se naşte, cu legumele când ajunge la diversificare, cu ceilalţi copii ca să înveţe cum să îşi creeze relaţiile, cu pericolul când mai creşte. Oricând îţi întorci ochii de la un copil, acesta şi-a inventat un joc.

Jocul în procesul educaţional

Nu există o vârstă de la care începe şi se termină folosirea jocului în procesul educaţional. Ne jucăm cu copiii din prima zi de viaţă. Învăţăm cu emoţiile mai mult decât învăţăm cu capul. La asta foloseşte jocul în educare: aduce emoţiile în prin plan. “Dacă vă aduceţi aminte care sunt profesorii care au reuşit să vă înveţe lucruri în şcoală, o să descoperiţi că ce aveau în comun este că aveaţi o relaţie frumoasă cu ei, vă inspirau, vă motivau, vă făceau să vă doriţi să aflaţi mai multe. Astea sunt toate motivaţii emoţionale. Ca să poţi învăţa trebuie să te simţi în siguranţă, să fii prezent pentru experienţă şi să ai motivaţie. Şi joaca le îndeplineşte pe toate în acelaşi timp”, ne spune Miruna Pătraşcu.

Romandarea ei pentru părinţi este ca atunci când aceştia trebuie să înveţe ceva cu copiii, de exemplu, tabla înmulţirii, să folosească jocul. Jucaţi-vă. Jucaţi-vă cu corpul, cântaţi, mişcaţi-vă, săriţi şi râdeţi. Implicaţi-vă simţurile şi distraţi-vă. Alternativa educaţionala Waldorf are cele mai multe jocuri de învăţat lucruri academice. De exemplu, învaţă tabla înmulţirii sărind cu un săculeţ de fasole în mână şi cântând sau jucând şotronul pe numerele de la 0 la 100. (4×1=4 si sari pe nr 4, 4×2=8 şi sari pe nr8 etc).

“Când copilul nu este încă la şcoală, nu încerca să îl înveţi lucruri. Le învaţă singur. Când se joacă cu apa prin casa ta sau cu nisip la locul de joacă, învaţă despre volum şi dimensiuni şi stări de agregare. Când aruncă mâncarea pe jos, învaţă despre gravitaţie. Când strică jucăriile, învaţă din ce sunt alcătuite”, spune trainerul în parenting.

Joaca de acasă cu părinţii

Ce părinte nu şi-ar dori să se distreze fără griji umplându-se de atenţia şi energia unui copil? Aceşti părinţi trebuie să-ţi aducă aminte care sunt priorităţile. Atunci când părinţii consideră că copiii lor au nevoie de atenţia şi dragostea lor, mai mult decât orice altceva, îi spijinim în a găsi în viaţa lor de zi cu zi timp pentru a-l dărui copiilor. De obicei, dacă îşi propun ca 20 de minute pe zi, în fiecare zi, indiferent ce se întâmplă, să se joace cu copiii lor, cu atenţia nedivizată şi în ritmul şi jocul copilului. Atmosfera din casă se schimbă pe durata unei săptămâni sau două, şi atunci părintilor le este mult mai uşor să îşi pună deoparte aceste 20 de minute.

Această “reţetă” ajută mult şi părinţii cărora le este greu să se joace. Câteodată ajungem adulţi şi uităm să ne jucăm. Uităm să ne bucurăm nestăvilit şi împărtăşit, de un lucru mic. Atunci ne este foarte greu sa ne jucăm cu copiii. Cer prea multă energie şi atenţie de la noi,iar noi nu o avem. Şi pe aceşti părinţi îi ajută mult “reţeta”: 20 de minute de joacă în fiecare zi. Într-un timp suficient de rapid şi aceşti părinţi îşi găsesc nişte jocuri care să le facă plăcere alături de copiii lor.