Cum să procedezi când copilul tău e agresat ?

Aceasta este una dintre situațiile cele mai dureroase pentru copii, una care poate avea repercusiuni chiar și in viața lor de adult, în caz că durerea provocată de hărțuire nu se vindecă. Hărțuirea apare atunci când unul sau mai mulți copii manifestă un comportament agresiv față de altul și implică un dezechilibru de putere. Copilul „agresor”este cel care il infricoșază pe copilul „victimă”iar aceste roluri nu se schimbă. Comportamentul de hărțuire se repetă de-a lungul timpului și include acțiuni traumatizante precum amenințări, răspandirea de zvonuri neplăcute despre copilul agresat, atac fizic sau verbal ori excluderea lui din grup.

Durerea emoțională, motivul pentru care unii copii îi agresează pe alții

Copiii adună de-a lungul timpului dureri emoționale. Cu unele dintre ele ei se nasc, pe altele le acumulează in perioada intrauterină. Altele apar în relațiile cu cei din jurul lor, inclusiv cu părinții. Sursa acestor dureri emoționale se află intr-un loc din creierul nostru emoţional, loc numit amigdală. Atunci cand se adună, durerile vor să iasă din sistem, și copiii plâng sau se înfurie din motive aparent ciudate: că înghețata nu e albastră, că nu primesc trei tablete pe an, că păpușii nu îi stă rochița cum trebuie sau că oprim televizorul. Mulți dintre părinți interpretează aceste semnale drept răsfăț sau manifestări ciudate, care trebuie oprite sau deturnate, neștiind că plânsul și crizele de furie sunt doar niște mecanisme naturale de vindecare a durerii. Dar părinții nu știu aceste adevăruri, fiindcă neuroștiința le-a descoperit abia acum 40–50 de ani, iar in România ele sunt publice de aproximativ cinci ani. Pentru că eliberările emoționale ale durerii sunt oprite, creierul caută să formeze un dop la acea avalanșă de emoții grele din amigdală, pentru ca ființa umană să uite de ele. Iar aceste dopuri sunt, de cele mai multe ori, fix acele comportamente care ne ingrijorează: mâncatul excesiv sau mai deloc, constipația, agresivitatea, bullying-ul (agresarea) altor copii, interiorizarea excesivă etc. Astfel, atunci când un copil agresează alți copii, acest comportament arată multă durere emoțională acumulată și, în cele mai multe cazuri, insuficientă conectare cu părinții.

Discuțiile cu copiii sunt cheia succesului

Primul lucru pe care îl facem pentru micuțul care a fost ținta atacurilor unui copil sau a unui grup de copii este să il ascultăm fără reproșuri. Să îi vedem suferința, să ascultăm orice plâns apare la el, fie direct legat de povestirea situației de bullying prin care a trecut, fie unul legat de motive aparent puerile.
E crucial să credem tot ce ne spune el, chiar dacă pare că exagerează. Fără acest sentiment de încredere, copilul nu se va deschide mai mult către noi. Al doilea pas este să aducem situația în discuție cu părintele copilului care agresează și cu cadrul didactic. Este esențial să nu fie pedepsiți copiii care agresează, pentru că, pe lângă faptul că pedepsele nu ajută decât pe termen scurt și rănesc sinele puștilor, aceștia se vor „răzbuna” ulterior sub forme mult mai aprige.

De aceea, de cele mai multe ori, copiii hărțuiți se vor teme să le spună acasă părinților sau doamnei învățătoare, deoarece ei intuiesc că vor primi un tratament și mai infricoșător. În cadrul tuturor discuțiilor, trebuie reiterată ideea că toți copiii sunt buni şi minunați, însă, atunci când durerile emoționale sunt copleșitoare, cei buni ajung să facă lucruri care rănesc. Cel care a fost rănit are nevoie de scuze, pentru a-și restaura stima de sine, fiindcă aproape toți copiii agresați se simt slabi, se rușinează și se întreabă de ce sunt ei în postura de victimă; ce e în neregulă cu ei de au ajuns in această postură.

Al treilea pas este să îi aduci pe copii împreună și, fără a le ține morală despre ce s-a întamplat, să le reamintești încrederea ta in ei și in bunătatea lor, să le ceri scuze că nu ai observat mai din timp că aveau dificultăți în relaționare. Ca adult implicat, e musai să le promiți că vei avea grijă ca fiecare dintre ei să se simtă in siguranță din nou. Pe deasupra, e recomandată prezența psihologului școlii în toate situațiile de bullying, precum și consultarea lui pe tema programelor de reconectare a copiilor.

Cum să-l ajuți pe copilul agresat să depășească trauma

Un prim lucru care vindecă durerea copilului hărțuit sunt părerile de rău sincere din partea agresorului. Nu sunt de ajuns acele scuze spuse la repezeală. E nevoie de întâlniri între familiile celor doi copii, în care aceştia să interacționeze și să se joace atât între ei, cât și cu părinții. Prezența părinților în astfel de întalniri le conferă mai multă siguranță și încredere că adulții se ocupă în acest moment de ei și ii ajută să repare ceva complicat. Un alt mecanism vindecător este să ascultăm plânsul copilului ori de câte ori apare. Fie că el se revoltă după o limită pe care i-am pus-o, fie că plange la un film emoționant, fie că se frustrează că nu îi merge un joc pe care tocmai l-a instalat pe tabletă, e bine să ținem minte că orice plâns e vindecător. Cel mai probabil, e modul lui să elibereze trauma hărțuirii, spaima de a fi ținta de atac, rușinea indurată in fața unui grup.

Pentru copiii cu vârsta până în 14 ani mai există o soluție de efect: inițierea unui joc cu două sau mai multe animăluțe de pluș, în care unul este victima și altul agresorul. După această inițiere, îi permiți copilului să continue jocul cum dorește. De multe ori, copiii cu care am lucrat au lovit și au trântit animăluțul agresor, semn că au adunat multă furie care nu a ieșit încă la suprafață.

De asemenea, luptele în joacă cu copiii sunt benefice pentru un copil agresat, fiindcă în ele are șansa de a-și regăsi puterea pierdută in interacțiunile de la școală. În astfel de lupte, îl poți intreba: „Dacă aș fi eu copilul care a râs de tine, ce i-ai zice? Ce i-ai face?” Apoi, aruncă-i o pernă în braț, iar el, cu siguranță, te va dobori la pământ.

Aceasta e ocazia copilului să se revolte, sentiment pe care nu a avut timp să îl trăiască în interacțiunile în care a fost hărțuit, fiindcă rușinea și teama preluaseră controlul. Iar revolta este cea care îi redă puterea. O astfel de joacă nu îl va face pe copil să lovească alți copii, ci este terapeutică pentru vindecarea sentimentului de neputință. Odată ce s-a eliberat această neputință, copilul rănit nu va simți nevoia să atace alt copil.

În concluzie, copiii care au suferit în urma hărțuirii pot fi ajutați prin multă conectare, jocuri de putere și terapeutice și prin gândirea unor strategii de reconectare cu ceilalți puşti din clasă care au participat sau nu la bullying. Obligatoriu, toate acestea alături de ceilalți părinți, de un psiholog și de cadrul didactic.

Expert în parenting, Pareting by Connection Instructor, trainer de Playful Parenting şi
specialist în joaca terapeutică cu copiii de la 0 la 10 ani. De asemenea, Otilia este curator de
conferinţe internaţionale de parenting şi de cuplu.

Articol preluat din numărul 236/martie 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.