Cum îţi fereşti copilul de pericolele internetului

Că vrem sau nu vrem, copiii sunt expuşi la vârste din ce în ce mai mici gadgeturilor, majoritatea dintre ele conectate la internet. Fie că le punem un cântecel pe YouTube pe telefon când suntem în maşină, fie că le luăm o tabletă ca să se joace, îi obişnuim de mici cu tehnologia. Nu e un lucru rău, doar că, pe măsură ce tehnologia are o pondere din ce în ce mai mare în viaţa nostră, cresc şi ameninţările la care ne expunem copiii, iar daunele pot fi atât de natură fizică, cât şi psihică.

Puteţi auzi de la ştiri astfel de întâmplări nefaste când un copil este hărţuit pe internet sau chiar abordat, molestat sau răpit de către un necunoscut din mediul virtual şi puteţi crede că aşa ceva nu vi se poate întâmpla şi vouă.

„Statisticile arată că în SUA, 25% dintre copiii preşcolari utilizează internetul fără a fi supravegheaţi de părinţi. Există şi în România mulţi părinţi care permit copiilor mici şi preşcolari accesul la jocurile pe calculator, unele dintre jocuri putând fi accesate sau achiziţionate online, iar majoritatea site-urilor care comercializează aceste jocuri nu au reclame dăunătoare pe care copii ar putea da click accidental. Copii din sistemul de învăţământ primar sunt de asemenea interesaţi de jocurile pe calculator. Începând cu clasa a a V-a şi a VI-a copiii devin interesaţi să utilizeze internetul pentru a-şi realiza proiectele şcolare. Aici este bine să intervină vigilenţa parentală vis-à-vis de conţinutul paginilor accesate de către aceştia. Liceenii au cea mai mare nevoie de monitorizarea activităţii online”, spune medicul psihiatru.

Specialistul consideră că nu ar trebui lăsaţi copiii, nici măcar cu supraveghere parentală, să navigheze pe internet, mai devreme de 7-8 ani. Asta pentru că la această vârstă atenţia copiilor este mai stabilă. Odată cu achiziţia gândirii abstracte, între 11 şi 15 ani, accesul la internet ar trebui să se facă şi cu supraveghere de la distanţă. Indiferent la ce vârstă ar începe să navigheze pe Internet, controlul parental joacă cel mai important rol în prevenirea expunerii copiilor la informaţi inocive.

Aşa cum ştiţi, îşi pot face cont pe Facebook, cea mai utilizată reţea de socializare, doar copiii care au mai mult de 13 ani. De cele mai multe ori însă chiar părinţii trişează şi, sub presiunea modei, le creează chiar ei conturi copiilor. Medicul recomandă accesul la reţelele de socializare ar trebui să se facă mai târziu, după vârstă de 15 ani.

Pornografie, violenţă, jocuri de norc, site-uri dăunătoare copiilor la un click distanţă

Alina Panaete trece în revistă pericolele la care se pot expune tinerii: Utilizarea internetului le permite să fie la curent cu ultimele informaţii, să facă cercetări pentru proiectele lor şcolare şi să rămână în contact cu prietenii lor. Însă există şi o serie de riscuri la care copii sunt expuşi odată cu navigarea pe internet. Şi asta pentru că nu există reguli bine stabilite referitoare la scopul pentru care poate fi configurat un site web. În consecinţă, există site-uri care explică cum se pot fabrica drogurile, banii falşi sau bombele artizanale, instigă la ura şi anarhie, pot sustrage informaţii cu caracter personal şi le pot folosi în scopuri ilegale, pot prezenta materiale pornografice sau cu conţinut ofensator şiameninţător, pot invita la jocuri de noroc online. Aproape orice căutare pe internet poate conduce către site-uri nedorite, chiar şi cele mai nevinovate sau legitime subiecte pot fi legate de ceva ofensiv. Camerele de chat sunt probabil cele mai periculoase zone de pe internet prin faptul că subiectele pot părea foarte attractive pentru copii şi adolescent. În realitate oricine poate accesa aceste camere de chat folosind o identitate falsă, purtând conversaţii şi schimbând fotografii, câştigând încrederea copiilor dumneavoastră.

Riscurile sunt multiple: copilul poate avea acces la conţinuturi nepotrivite pentru vârsta lui de dezvoltare (ex pornografie), pot fi agresaţi, extorcaţi, ameninţaţi,terorizaţi şi chiar abuzaţi de către cyber-molestatori. Asta în condiţiile în care copilul va şti să păstreze dinstanţa fizică faţă de abuzator.

Şi nu în ultimul rând, o patologie din ce în ce mai des întâlnită în cabinetul de psihiatrie pediatrică, dependenţă de internet/medii virtuale poate fi unul dintre posibilele riscuri ale utilizării internetului de la vârste fragede. Aceasta se referă la preocuparea excesivă şi puţin controlată, dorinţa incontrolabilă de a utiliza internetul sau tulburări de comportament legate de utilizarea computerului şi Internetului care conduc la degradarea/ afectarea mai multor domenii de activitate sau la apariţia simptomatologiei unor afecţiuni somatice sau psihice.

Din subtipurile dependenţei de internet, medicul aminteşte:

– vizionarea excesivă de materiale pornografice (cybersex);
– utilizarea excesivă a jocurilor pe calculator/ online (jocul compulsiv);
– implicarea excesivă în socializarea pe anumite site-uri sau bloguri, utilizarea excesivă a e-mail-ului;
sau mesageriei instant;
– dependenţa de relaţiile create online;
– dependenţă de cumpărăturile/ comercializarea online;
– supraîncărcarea informaţională (information overload).

De asemenea, Alina Panaete prezintă şi manifestările dependenţei de internet, valabile atât pentru aduţi, cât şi pentru copii:

– creşterea timpului perecut online, mai mult decât intenţiona iniţial;
– eşecul la încercarea de a limita utilizarea
– neliniştea concomitentă
– indispoziţia sau depresia
– scăderea performanţelor (în relaţii,la şcoală, la serviciu) odată cu scăderea timpului şi interesului de a fi disponibil
– preocuparea pentru internet cât timp nu eşti online
– imposibilitatea de a controla timpul petrecut online
– senzaţia de nelinişte şi iritabilitate la încercarea de a limita utilizarea
– utilizarea internetului în încercarea de a scapă de anumite probleme sau de plictiseală
– ascunderea adevărului referitor la timpul petrecut online, periclitând sau riscând destrămarea unei relaţii.

Atunci când dependenţa este severă, individul afectat este descris ca incapabil de a funcţiona pe o perioada lungă de timp fără a fi în contact cu un computer, activitatea lui fiind sever afectată.

În general dependenţii de Internet îl folosesc de la 20-80 h /săptămâna, o singură sesiune putând dura şi 15 ore. Astfel, patternurile de somn sunt frecvent întrerupte din cauza logărilor târzii. Asemenea privare de somn cauzează oboseală excesivă, scăzând randamentul şcolar sau general de funcţionare, afectând sistemul imunitar şi lăsându-l vulnerabili la diverse afecţiuni. În plus, o activitate sedentară prelungită din cauza utilizării computerului în locul exerciţii fizice creşte riscul sindromului de tunel carpian, durerilor de spate şi ochilor obosiţi, dureroşi.

Sindromul de sevraj se manifestă prin: irascibilitate, agitaţie, agresivitate, insomnie şi diferite grade de depresie. Decesul poate fi luat în calcul, existând cazuri documentate de suicid şi omuncidere când i s-a refuzat utilizarea calculatorului pentru jocuri, precum şi jocul online până la moartea prin epuizare.

Indiferent de vârsta la care un copil începe să navigheze pe internet, trebuie să îi explicăm pe înţelesul lui că există beneficii, dar şi pericole. În primul rând, copiii trebuie să ştie că nu au voie să divulge informaţii personale (adresă, număr de telefon, program de lucru al părinţilor, nu au voie să posteue fotografii sau filme personale şi nu avoie să spună unde merg şi cu cine se întâlnesc. Chatultrebuie folosit doar în prezenţa părinţilor. Mulţi părinţi se loghează odată cu copilul lor tocmai pentru a putea supraveghea şi monitoriza postările şi schimbul de informaţii dintre acesta şi ceilalţi utilizatori sau cer copilului acces la contul acestuia.

Oricine îşi poate crea o identiate falsă pe internet

Copii vor fi preveniţi de faptul că oricine îşi poate crea o identitate falsă pe internet cu scopul de a obţine informaţii, bunuri sau favoruri şi că e multmai important să fie favorizate relaţiile de prietenie reale nu cele virtuale. Atât copiii, cât şi părinţi ar trebui să ştie că nu toate informaţiile postate online sunt private, astfel profilele sau conţinutul mesajelor online pot fi indexate de către motoarele de căutare şi accesate încă mult vreme după aceea.

Ei trebuie să afle că, pe lângă multitudinea de site-uri interesante şi potrivite vârstei şi preocupărilor lor, sunt anumite site-uri cu conţinut nepotrivit vârstei lor pe care părinţii doresc să nu le acceseze pentru că informaţiile ar putea fi percepute în mod eronat sau ar putea fi terifiante şi şi-ar putea pune amprenta asupra dezvoltării normale a copilului.

Dar cred că cel mai important lucru pe care copiii trebuie să-l afle de la părinţi este că pot oricând cere ajutorul părinţilor atunci când întâmpină orice fel de problemă datorită utilizării internetului.

Un copil nu ar trebui să ştie mai mult decât un părinte despre internet

Mulţi părinţi sunt foarte mândri când micuţii le arată ce trucuri au mai învăţat ca să navigheze pe internet. Nu lăsaţi lucrul ăsta să se întâmple, documentaţi-vă şi încercaţi să ţineţi pasul cu ei.

Doar buna cunoaştere a utilizării computerului şi internetului va permite să vă protejaţi mai bine copilul.
Browserele pe care poate le utilizaţi frecvent, au opţiune de control parental, care, odată activat, vă permite să blocaţi accesul copilului la anumite site-uri. Sau, puteţi achiziţiona instrumente suplimentare de siguranţă online pentru copii.

„Bitdefender a dezvoltat aplicații care ajută părinții să comunice mai ușor cu aceștia despre ce este benefic și ce este nociv în mediul online. Bitdefender Total Security 2016 și Bitdefender Internet Security 2016 includ un modul de Asistență Parentală îmbunătățit, care blochează conținutul neadecvat, restricționează navigarea, aplicația Facebook, jocurile online și toate celelalte activități ce se pot desfășura pe internet între anumite ore și notifică părintele atunci când copilul încearcă să nu îi respecte regulile, indiferent de dispozitivul folosit (laptop, PC, telefon, tabletă). De asemenea, funcția monitorizează zonele restricționate și informează atunci când copilul accesează o zonă pe care nu ar trebui să o acceseze cu ajutorul unei aplicații Android. Modulul Bitdefender le permite, de asemenea, să primească rapoarte detaliate referitoare la comentarii, postări, fotografii și principalele interese ale copiilor”, ne-a exemplificat Liviu Arsene, Senior eThreat Analyst la Bitdefender.

Am vrut să aflăm şi câtă libertate le oferim copiilor, astfel încât nici să nu se simtă îngrădiţi şi nici să nu încerce să între pe site-uri pe care nu ar trebui pe ascuns?

Cred că gradul de libertate poate fi negociat în funcţie de relaţia părinte-copil şi de gradul de încredere reciprocă. Cu educaţia referitoare la potenţialele pericole care pândesc în mediul virtual, copiii pot folosi internetul în limita a 1-2h/zi, bineînţeles sub control parental despre care vor fi informaţi în prealabil. Unii vor respectă limitele impuse alţii vor încerca să le depăşească. În funcţie de gravitate vor există şi consecinţe însemnând retragerea privilegiilor – de a utilizacalculatorul, telefonul, TV, frecventarea locului de joacă sau a prietenilor.

Iar dacă regulile nu sunt respectate, nu trebuie să capitulăm, trebuie să însităm ca reguliele să fie respectate.

Când trebuie să îi interzicem copilului să navigheze pe internet?

În cazul în care copilul este deja în contact cu un potenţial abuzator/ prădător sexual, trebuie să îi interziceţi ferm orice acces la internet fără directa voastră supraveghere. Puteţi de asemenea bloca site-urile la care nu vă doriţi să aibă acces (ca de exemplu site-urile de socializare unde continuă să posteze foto/video cu ei înşişi). Există zeci de site-uri web care blochează pachetele de software (ex ChildWeb Guardian, Chaperon 2000, WiseChoice) cu posibilitatea de updatare. Există programe specifice pt anumite probleme că CyberPatrol, Netnanny şi Surfwatch, pentru dependenţii de cybersex.

Există unele semnale de alarmă pe care părinţii le pot observa şi pot lua măsuri în vederea limitării sau interzicerii accesului tinerilor la internet, spune Alina Panaete.

– utilizarea computerului la aceeaşi oră în fiecare zi (lucru care indică comunicarea în mod direct cu o persoană a cărei intenţii pot fi nu tocmai bune);
– eşuarea eforturilor repetate de a controla, limita sau opri utilizarea excesivă acalculatorului/ internetului
– faptul că devin suspicioşi sau secretoşi atunci când părintele sau ei înşişi utilizează computerul, încercând să-şi ascundă sau să va împiedice să vedeţi activitatea lor online
– devin nervoşi, iritabili sau trişti la încercarea de a limita, opri sau preveni utilizarea internetului/ computerului sau dimpotrivă foarte veseli când se aşază înfaţă calculatorului.
– devin trişti, deprimaţi, retraşi atunci când utilizează internetul (semn că pot fi hărţuiţi online)
– dificultatea de a controla utilizarea internetului, prin nevoia de a fi on-line perioade mai lungi de timp decât intenţiona iniţial.
– nevoia de a folosi din ce în e mai mult internetul pentru a putea obţine satisfacţie (ex: stimulare, amuzament, plăcere) sau impresia de scădere a nivelului de satisfacţie în timp, când utilizarea rămâne constantă ca durata.
– preocuparea crescândă legată de internet (ex: planificarea sesiunilor următoare, modalităţi prin care ar putea accesa internetul).
– impulsuri incontrolabile, neaşteptate, inexplicabile legate de refuzul accesului la internet/ calculator.
– stare de tensiune crescută, dispoziţii particulare, disforie imediat înaintea începerii sesiunii de utilizarea a internetului.
– [lăcere, mulţumire, satisfacţie sau fericire în timpul utilizării internetului sau după încheierea unei sesiuni
– utilizarea internetului că o modalitate de a scapă de probleme sau de o dispoziţie disforică (ex. neajutorare, vină, anxietate, depresie).
– renunţarea la activităţi importante sociale, ocupaţionale sau recreaţionale datorită utilizării excesive a internetului.
– angajarea repetată în utilizarea excesivă a internetului, în ciuda sentimentelor de vinovăţie referitoare la această activitate.
– ascunderea adevărului membrilor familiei, prietenilor, familiei, terapeutului sau altor persoane privind creşterea/ extinderea utilizării internetului.
– asumarea riscului de a destramă relaţii importante, de a-şi pierde locul de muncă sau locul de pregătire/ oportunităţile privind carieră datorită utilizării excesive a internetului
– dezorientarea temporo-spaţială în timpul utilizării Internetului, sau utilizarea “automată” a acestuia că şi cum nu ar fi conştienţi că se află pe internet.

Medicul specializat în psihiatrie infantilă Alina Panaeta oferă şi câteva sfaturi practice pentru un control parental eficient pe internet :

1. Aşezaţi calculatorul într-o zona de tranzit a casei (hol, living etc), nu lăsaţi calculatorul în camera copilului peste noapte.
2. Informaţi-vă despre computer/internet, consultaţi-vă cu furnizorul de internet în privinţa serviciilor şi resurselor oferite.
3. Petreceţi timp cu copiii online, faceţi din navigare o experienţă în familie cu scopul de a accesa cele mai utile resurse de informare
4. Stabiliţi reguli ferme şi rezonabile referitoare la timpul petrecut online, la activităţile permise online
5. Educaţi-vă copilul, fiţi deschis şi onest referitor la pericolele internetului
6. Nu permiteţi copilului să acceseze camera de chat private mai ales când nu sunteţi de faţă.
7. Cereţi copiilor să nu vorbească cu străini şi explicaţi-le că aceştia pot fi răufăcători care îşi pot lua identitate falsă (copil, coleg etc)
8. Creaţi conturile de acces pe numele dvs şi notaţi-vă parolele copilului pentru a le putea verifica activităţile online.
9. Nu lăsaţi copilul să-şi dea întâlnire cu persoane din mediul virtual. Dacă sunteţi de accord, asiguraţi-va că se va desfăşura într-un loc public şi însoţiţi copilul.
10. Interziceţi copilului să ofere orice fel de informative personală pe internet (nume, adresa, telefon, şcoală, prieteni, echipa de sport locală etc)
11. Nu permiteţi copilului să descarce sau să încarce fotografii fără permisiunea dvs. Prădătorii se vor folosi de acestea pentru a câştigă încrederea copilului dvs saua-şi identifica victimele.
12. Utilizaţi programele de control parental şi filtrarea software.
13. Fiţi atent la schimbările de comportament şi dispoziţie ale copilului dvs
14. Fiţi vigilenţi la sumele de bani de care dispun copii dvs sau de cadourile primate. Un infractor sexual poate oferi diverse atenţii pentru a-şi atinge scopul.
15. Luaţi în calcul faptul că şi alte calculatoare/conturi de acces pot fi la îndemână/ oferite copilului dvs (prieteni, biblioteca, şcoală, internet-café)
16. Faceţi împreună cu copilul un contract de utilizare a internetului prin care copilul îşi ia angajamentul să respecte anumite reguli.
17. Examinaţi periodic istoricul de utilizare, coşul de gunoi pentru a descoperi fişierele şterse.