Ce este fenomenul de bullying?

Fenomenul care, până nu demult, era privit relaxat de părinţi şi copii motivând că „aşa sunt copiii”, a început să fie luat tot mai în serios. Practic, bullying-ul se referă la comportamentul de hărţuire constantă şi de durată a unui elev sau grup de elevi, de către un alt elev sau grup de elevi, prin folosirea forţei, ameninţări cu forţa, intimidări, cu scopul menţinerii acestui dezechilibru de forţe, arată asociaţia Salvaţi Copiii.

Cazuri de bullying în România

Peste 105.000 de copii au sunat la Asociaţia Telefonul Copilului în 2015 pentru a semnala că sunt hărţuiţi. Dintre aceştia, 7.745 reprezintă cazuri care au necesitat intervenție și monitorizarea de lungă durată a specialiștilor asociației, în colaborare cu reprezentanții instituțiilor abilitate la nivel local.

Numărul băieților care au raportat cazuri de bullying a crescut de peste 20 de ori, de la 25 de cazuri la 534 de cazuri în 2015 față de anul anterior. Totodată, totalul solicitărilor de ajutor în general formulate de băieți s-a dublat în perioada analizată, înregistrându-se 1.094 de cazuri. În principal, aceștia au sesizat cazuri de abuz de tip bullying (48,90%) și au solicitat consiliere psihologică (42,14%) privind probleme sentimentale, criză de identitate, nevoia de comunicare și relaționare cu părinții, relații de prietenie.

“Asociația Telefonul Copilului atrage atenția asupra faptului că tot mai mulți copii și adolescenți care au apelat 116 111 anul trecut s-au confruntat cu probleme de natură psihologică. Comparativ cu anul 2014, numărul solicitărilor de consiliere psihologică s-a dublat, iar cele mai frecvente stări emoționale în care copiii au solicitat sprijinul specialiștilor noștri au fost: depresia, amăgirea, izolarea, stima scăzută, singurătatea, nefericirea în sânul familiei, frica, panica, stări cu efecte devastatoare asupra sănătații psihice a copiilor. Este esențial să încurajăm copiii să vorbească despre problemele cu care se confruntă. despre maniera în care familia, societatea și tehnologia le influențează viețile”, a declarat Cătălina Surcel, director executiv, Asociația Telefonul Copilului.

Referitor la consilierea psihologică, 2.713 astfel de cazuri au fost inregistrate la Telefonul Copilului 116 111 în anul 2015, dublu față de anul anterior.
Jumătate dintre cazurile care au necesitat consiliere psihologică (50,87%) au fost sesizate de adolescenți și s-au referit la situații de bullying, probleme specifice adolescenței: probleme sentimentale, criză de identitate, manifestarea sentimentelor de excludere și dificultate în relaționare. În anul 2014, pentru aceleași situații înregistrate, procentajul a fost de doar 17,56%.

Trăsăturile victimei şi agresorului

Pe plan internaţional, cercetările au demonstrat că acest fenomen reprezintă o problemă serioasă de sănătate publică.

Psihologul şi cercetătorul norvegian Dan Olweus, unul dintre fondatorii şi pionierii programelor de prevenţie privind bullying-ul, a studiat timp de 40 de ani fenomenul.

Acesta a identificat câteva trăsături ale profilului de victimă şi agresor. Copilul-victimă este o fire liniştită, este trist sau neliniştit, este nesigur, are puţini prieteni sau nu are nici unul, refuză să meargă la şcoală, prezintă vânătăi pe corp sau vine de la şcoală cu hainele rupte, murdare sau alte lucruri distruse.
Copilul-agresor, în schimb, are nevoie să se simtă puternic şi în control, îşi alege victimele dintre cei cărora nu le place conflictul şi obţine obţine satisfacţie din a provoca suferinţă victimelor.

Tacticile cele mai des folosite de băieţi sunt: poreclirea, bătăile, luptele, deposedarea de bani sau obiecte personale, distrugerea bunurilor victimei, îmbrâncirea, lovirea, iniţierea de atacuri repetate asupra victimei.

Tacticile cele mai des folosite de către fete sunt: utilizarea poreclelor, excludere cuiva din grup, răspândirea de zvonuri şi manipularea relaţiilor de prietenie, arată părinţibuni.ro.
Un rol important îl au şi ceilalţi elevi, martorii, arată studiile de specialitate. Prin atitudinea lor pasivă, încurajează şi contribuie la menţinerea comportamentului agresorului.

Strategii de prevenţie

Dr. Olweus a dezvoltat Programul de Prevenire a Bullyingului în şcoală, program care a fost implementat în toate şcolile publice din Norvegia. Acesta este considerat un model pentru prevenirea violenţei şi în Statele Unite şi în Marea Britanie.

Programul de intervenţie asupra comportamentelor agresive/bullyingului este construit pe patru principii-cheie. Aceste principii implică crearea la nivelul şcolii a unui mediu caracterizat prin:

• căldură, interes pozitiv şi implicarea adulţilor;
• stabilirea limitelor ferme cu privire la comportamentul inacceptabil;
• aplicarea consecventă a unor sancţiuni non-fizice pentru comportament inacceptabil sau de încălcare a regulilor;
• oferirea, de către adulţii investiţi cu autoritate, a unor modele pozitive de comportament.

Noi, ca părinţi, avem un rol esenţial în combaterea acestui fenomen. Trebui să fim atenţi la semnalele copilului (fie că este în rolul de victimă sau de agresor), trebuie să-i ascultăm, să vorbim cu ei ori de câte ori observăm schimbări în comportament. Dacă este nevoie vorbiţi cu cadrele didactice de la şcoală sau apelaţi la un psiholog.