Când şi cum vorbim despre sexualitate cu copiii?

Este normal ca noi, părinţii, să fim reticenţi faţă de acest subiect, mai ales că nici noi, la timpul nostru, n-am primit educaţie sexuală. Subiectul era considerat tabu în unele familii şi chiar în societate. Ba chiar pare că încă mai este.

“Vă mai aduceţi aminte când eraţi copii şi ştiaţi exact ce cred părinţii voştri despre un subiect? Aşa se întâmplă şi cu copiii noştri. Învaţă ce credem noi despre sex şi care sunt valorile noastre din fiecare interacţiune. Iar lipsa unei comunicări legate de sex este un mesaj în sine”, e de părere Miruna Pătraşcu, fondatoarea Parentime.

“Nu, e ruşine să pui mâna acolo!” sau “Copiii când se nasc ies prin burtă” sunt câteva dintre răspunsurile pe care le oferim copiilor atunci când încep, încă de la vârsta de 4 ani, să aibă curiozităţi legate de sexualitate. Noi le transmitem practic că este în regulă să-ţi atingi cotul, dar nu este normal să-ti atingi organele sexuale. Ei învaţă că este ceva ruşinos legat de sex, altfel de ce am schimba subiectul sau programul la televizor când sunt copiii de faţă?

“Educaţia sexuală ne asigură o viaţă mai liniştită împreună, o mai mare siguranţă că, informaţi corect fiind, vor putea lua deciziile corecte pentru ei, că înţeleg ce li se întâmplă şi nu suferă anxietăţi şi depresii. Ne asigură că informaţiile corecte ajung la ei, nu informaţii trunchiate şi distorsionate”, consideră Miruna Pătraşcu.

Când facem educaţie sexuală?

Nu există o limită de vârstă pentru a începe educaţia sexuală la copii. Răspunsul ar fi: de la cele mai mici vârste. Atunci copiii învaţă denumirile corecte ale organelor sexuale.

Până la vârsta de 8 ani copilul trebuie să fi aflat deja despre mecanica sexului, pentru că 8 ani este vârsta la care corpul începe să producă hormonii de creştere şi încep curiozităţile legate de sex. În lipsa informaţiilor de la părinţi, ei asimilează informaţii incorecte de la colegi şi prieteni sau devin anxioși.

În următoarea etapă de vârstă (9-12 ani) copiii trebuie să înţeleagă ce este sexul sigur, din punct de vedere al sănătăţii fizice şi din cel al sănătăţii emoţionale.

Ştiaţi că 1 din 4 fete şi 1 din 6 băieţi sunt agresaţi sexual cel puțin o dată în viaţă? Știaţi că educaţia sexuală reduce riscul agresiunilor sexuale, dându-le copiilor ocazia să pună limite comportamentelor nedorite sau măcar să vorbească despre experienţă după ce s-a întâmplat?

Educaţia sexuală în şcoli

Din fericire, se face educaţie sexuală în şcoli, fie ca materie opţională, fie ca parte din curricula de bază. Școlile private care şi-au asumat importanţa unei astfel de educaţii aduc specialişti care să le vorbească copiilor la clasă.

Potrivit Mirunei Pătraşcu, există două tipuri de educaţie sexuală, atât în şcolile româneşti, cât şi în cele de afară. Prima este bazată pe ştiinţă şi are ca scop să informeze, să povestească tinerilor şi adolescenţilor care le sunt opţiunile şi ce îi aşteaptă, ajutându-i să îşi ia apoi în mod informat deciziile. Acest tip de educaţie sexuală nu încearcă să influenţeze sau să modifice valorile familiale.

Celălalt tip de educaţie sexuală este făcut dintr-o perspectivă religioasă și încearcă să impună un set de valori, dezinformând şi denaturând informaţiile de bază, în loc să transmită informaţiile corecte şi să îţi susţină valorile ulterior, mai spune fondatoarea Parentime.

Cum ajută educaţia sexuală?

Dacă nu le satisfacem copiilor curiozităţile legate de sex, ei ar putea avea comportamente deviante sau pot dezvolta anxietăţi. Deşi, poate să nu se întâmple nimic. Generaţii întregi au fost crescute într-un mediu familial unde sexualitatea era considerată subiect tabu.

Totuşi, şi nouă părinţilor ne-ar fi mai uşor să interacţionăm dacă împărtăşim cu ei informaţii despre sex aşa cum am face-o referitor la orice alt subiect, mai spune Miruna Pătraşcu.

”Cel mai important lucru este că educaţia sexuală dă libertate. Nu libertate în sensul pe care încearcă să îl insinueze opoziţia educaţiei sexuale: adică, copiii ştiind despre ce este vorba se simt tentaţi să experimenteze. E vorba de o libertate reală de alegere. Alegerea de a-şi începe sau nu viaţa sexuală, alegerea partenerilor potriviţi, alegerea de a spune NU în orice moment fără niciun fel de obligaţie sau explicaţie. Mai mult, discuţiile legate de sex pot preveni, preîntâmpina sau opri mai ușor şi mai eficient abuzurile”, conchide fondatoarea Parentime.

Sfatul nostru este să initiaţi discuţii legate de sex, valori sau relaţii şi să răspundeţi sincer la întrebările puse, fără a evita subiectul. Iar dacă vreţi să aflaţi mai multe despre cum să povestiţi copiilor şi adolescenţilor despre sex vă recomandăm să ajungeţi la conferinţa din 19 şi 20 martie susţinută de Meg Hickling care de 25 de ani ţine lecţii de „ştiinţa corpului" şi sănătate sexuală pentru copii, adolescenţi şi părinţi.