Avem nevoie de magie, avem nevoie de Moș Crăciun!
Anul acesta pare că avem nevoie de un strop în plus de magie, speranță și frumusețe. Într-o perioadă de restricții, izolare și gânduri negre, avem nevoie de Crăciun. Noi, adulții, pentru odihnă și introspecție în încheierea unui an greu, iar copiii noștri pentru întâlnirea cu o legendă și un simbol al generozității și iubirii.
Tot mai mulți părinți aleg să fie pragmatici, raționali și onești în privința lui Moș Crăciun, sperând că își vor salva copiii de la suferință și fantasme. Însă, în numele binelui, s-au mai făcut în trecut numeroase greșeli și abuzuri. De aceea, trebuie să ne scuturăm de propriile suferințe din copilărie și să înțelegem ce nevoi și dorințe au în mod real copiii.
Moș Crăciun există!
Moș Crăciun a existat. Povestea lui Moș Crăciun are la bază legenda Sfântului Nicolae, care și-a împărțit averea săracilor. Iar legendele nu sunt minciuni sau invenții. Ele au la baza un adevăr social, au ca punct de plecare un personaj sau un eveniment real. Respectarea tradiției face ca existența să îi fie continuată.
Moș Crăciun e un om adevărat!
Fiindcă milioane de părinți se străduiesc în fiecare an să joace rolul lui Moș Crăciun. O fac pentru că știu ce au simțit și au primit ei de la Moș. O fac pentru mesajul pe care îl transmite – cineva, acolo, te vede, te cunoaște și își va face timp pentru dorințele tale. Ești iubit!
Cadoul apare astfel din mâna unei persoane reale, care își ascunde identitatea, neprimind aprecieri în schimbul cadoului. Astfel, Moș Crăciun cel generos și atent cu copiii devine real și se manifestă prin oamenii.
Moș Crăciun e real!
Moș Crăciun nu face parte din realitatea (exterioară) a unui adult. Dar realitatea unui adult nu este singura realitate umană.
Realitatea copiilor este asemănătoare celei din basme și povești, iar modul de procesare a conceptelor pleacă de la ceea ce ei cunosc deja. Dacă mama și tatăl veghează asupra copilului și răspund nevoilor și dorințelor sale, existența lui Moș Crăciun este firească pentru un copil. Moș Crăciun devine astfel o extensie a părintelui grijuliu care își asumă toți copiii săi, iar renii, sania, spiridușii sunt personaje și lucruri magice care vin în ajutorul său.
Dintr-un alt punct de vedere, trebuie să ne întrebăm dacă real înseamnă doar ceea ce este vizibil și palpabil. Cum rămâne cu emoțiile, amintirile, stările, tot ceea ce nu se vede? Realitatea materială nu este singura realitate umană. „Cine se uită în afară visează, cine se uită înăuntru se trezește “ – Jung. Oare, în mod real, dacă privim în noi nu îl găsim și pe Moș Crăciun, ca parte pozitivă care se manifestă uneori?
De ce ne e teamă de Moș Crăciun?
Ne temem că vor suferi copiii când vor afla adevărul despre Moș Crăciun.
Studiile arată că majoritatea copiilor nu sunt afectați când descoperă că Moș Crăciun a fost interpretat de părinți. Copiii sunt deștepți și descoperă în timp multe nepotriviri cu poveștile despre Moș Crăciun. Ei încep să se îndoiască în mod firesc cu privire la Moș Crăciun odată cu înaintea în vârstă.
Totuși, copiii suferă și sunt furioși dacă părinții lor se folosesc de Moș Crăciun pentru a obține ceva pentru ei înșiși (comportament docil al copilului, de exemplu), dacă se amplifică în mod exagerat povestea lui, dacă se aduc argumente fantastice numeroase pentru a o face credibilă sau dacă e susținută vehement și după ce copilul nu mai rezonează cu aceasta.
Ne temem să nu fie copilul traumatizat de adevăr
Cuvântul traumă e folosit atât de lejer astăzi, încât a devenit neoficial un sinonim pentru stări precum frică, furie, tristețe. Dar trauma este o emoție foarte puternică, ce modifică personalitatea individului. Este o mare diferență între a fi trist 2 zile și a fi traumatizat. Este foarte puțin probabil ca o astfel de descoperire să traumatizeze.
Vrem să creștem adulți realiști
Sunt cazuri raportate de tineri care au început să trăiască într-o lume de fantasmă în adolescență, compensând parcă lipsa lumii iraționale și fantastice, reprimată în copilărie.
Cum propunea și Bruno Bethlehem, trebuie să avem răbdare și respect pentru dezvoltarea normală a copilului, pentru că etapele nu pot fi sărite și se poate dovedi periculos dacă încercăm o astfel de ”aroganță”. Copiii serioși, cu o gândire matură nu fac decât să imite discursul părinților. În timp, frustrarea, confuzia și nevoile lor reale se vor manifesta.
Copiii vor ajunge în mod natural la înțelegerea realității exterioare și se vor adapta ei în mod firesc.
Abordări ale poveștii lui Moș Crăciun
Când copiii cer detalii sau se îndoiesc putem oricând să le spunem că nu știm exact de unde vine Moș Crăciun și cine îl ajută, dar și noi am aflat de la părinții noștri că el vine din ”X” loc și are ”n” ajutoare. Mai mult, putem să le dăm șansa să devină și ei Moș Crăciun pentru cineva sau să le vorbim doar despre legenda lui Moș Crăciun, fără a adăuga elemente fantastice.
Avem atâtea opțiuni care pot face punte între realitatea lor și a noastră, care să educe ținând cont de dezvoltarea lor! Totul este să ne dorim și să fim flexibili.
Crăciun fericit!
Irina Stoica, psiholog, psihoterapeut, formator și instructor Aware Parenting.