Activitățile extrașcolare: prea multe sau nu?

Ioana este elevă în clasa I. Pentru mulți dintre colegii ei o zi normală înseamnă trezitul la ora 7, începerea cursurilor la ora 8, pauze, ore, pauze, și terminarea școlii la ora 12. Apoi, ei au timp să își facă temele și să se joace, fără nicio grijă, deoarece sunt la vârsta jocurilor și a lipsei de griji.

Ioana, însă, are un program riguros de activități extrașcolare, care include ore de pian, de balet și de dans. O zi obișnuită pentru Ioana arată ca un adevărat maraton, chiar mai grea decât ziua de muncă a părinților ei.

„La ora 12.00 bunica o ia de la școală și o aduce direct la Palatul Copiilor, unde are orele de pian în jur de ora 13.30. După aceea se întoarce repede acasă, primește ceva de mâncare, și revin, în jur de 16-17 pentru a începe fie ora de balet, fie dansul”, spune Ilinca, mama Ioanei.

Efortul constant poate deveni la un moment dat copleșitor, recunoaște mama, dar rezultatele se văd în premiile pe care le ia fetița.

Ioana nu este singurul exemplu de copil pentru care părinții își doresc de la vârste cât mai mici o pregătire intensă, deopotrivă artistică și intelectuală. În astfel de cazuri, părinții sunt convinși că un asemenea program este o investiție în viitorul copiilor, pentru a deveni oameni de succes. Ca în orice temă în care este vorba de copii, opiniile sunt împărțite.

Învață prin joacă

Pe de o parte, odată ce copiii intră în colectivitate, fie că e vorba despre mersul la grădiniță, fie abia când încep să frecventeze școala, ei încep să învețe lucruri noi și să își descopere pasiuni. Ținând cont că pe piață există foarte multe activități extrașcolare care îi pot ajuta să își dezvolte pasiunile, este greu pentru părinți să aleagă, câteodată. Alții, însă, sunt de părere că cel mic nu poate să stea acasă atâtea ore fără să aibă o ocupație.

Argumentele sunt valabile, însă până la un punct. Dacă programul copilului ajunge să fie comparabil cu cel pe care îl au părinții la job, s-ar putea ca orarul copilului să fie prea încărcat.

„Activitățile extrașcolare sunt necesare pentru elevi, deoarece cu ajutorul lor copiii stabilesc relații armonioase de prietenie, socializează cu alți pici și, în același timp, învață într-un mod mai diferit față de învățământul tradițional – așa numitul învățat prin joacă, din plăcere, iar informațiile vor fi cu siguranță reținute mai ușor‟, spune Mirela Măzăreanu, Coordonator & HR Executive la Ed4Lead.

Ea crede că programul ideal, pentru a nu încărca prea mult copilul, este cel cu pauză între activități, astfel încât să aibă timp de joacă cu alți copii, dar și timp de activități. În plus, dacă copilului îi face plăcere să meargă într-un loc, el se va duce cu bucurie, și nu din obligație și sub nici o formă nu se va simți suprasolicitat, ci, din contră, el se va distra.

Activitățile cele mai potrivite sunt cele care sunt în așa fel organizate, încât să nu existe un stil de predare, ci mai degrabă să învețe, de exemplu culorile în limba germană prin joacă, sau să învețe matematica distractivă prin joacă. De asemenea, înotul, dansul, șahul, și alte activități de acest gen, similare, pot constitui piloni în dezvoltarea armonioasă a unui copil.

Pe de altă parte, dacă cel mic este obosit, iritabil, se plânge de dureri, se concentrează cu dificultate, s-ar putea să nu fie vorba de simptomele unei suferințe corporale, ci despre consecințele unei implicări exagerate în obligații extrașcolare.

Copiii „centrifugați”

Orice părinte își dorește să-i ofere copilului său toate instrumentele care să-i dea într-o zi posibilitatea de a face față într-un mod mai bun vieții de adult, și acesta este motivul pentru care copiii, chiar de la vârste foarte fragede, sunt ademeniți să frecventeze cursuri culturale, artistice, sportive, care să le sporească diferite abilități. Uneori, însă, fără a-și da seama de așa ceva, părinții îi împing pe copiii lor într-un vârtej din care aceștia ies „centrifugați”, după cum se exprimă Gaia Sacchi, învățătoare și autoare a unor studii de specialitate, care a scris o carte pe această temă.

După ce a analizat consecințele care derivă din ritmuri de viață prea frenetice, ea oferă câteva sugestii pentru a face să crească activitatea de învățare într-un mod senin și amuzant, într-un raport de echilibru între timpul ocupat și timpul liber.