Îți imaginezi sau nu-ți imaginezi? Asta-i întrebarea

Cineva scria recent, pe LinkedIn: „Nu voi obosi niciodată să-mi spună oamenii: Nici nu-mi imaginam câte putem face cu această metodologie!”. Primul meu gând a fost un exasperat: „Oamenii ar trebui să-și folosească imaginația mai mult!”.

Prea ușor nu ne imaginăm. Nenumărate lucruri rămân nevăzute, negândite, necunoscute, nedescoperite, neluate în considerare, scoase din calcul, scoase din uz. Și așa ne lipsim de oportunități, de ocazii, de opțiuni, de vise, de speranțe, de neașteptat, de soluții, de bucurii, de surprize, de proaspăt, de nou, de viitor. Pentru că, după cum spune Gerd Leonhard, dacă nu ținem pasul cu timpurile atunci viitorul va veni, dar nu vom fi și noi prezenți în viitor.

În plus, dacă ne lipsim de imaginație, ne lipsim și de identitate – pentru că și în noi înșine avem multe lucruri noi și diferite de descoperit, iar pentru a le găsi trebuie și să luăm în considerare posibilitatea ca ele să existe și să avem curajul de a porni în căutare și imaginația de a le vedea atunci când ne ies în cale.

DE CE SPUNEM ATÂT DE UȘOR: „NICI NU-MI IMAGINAM CĂ!”

Teama.
Ne temem de imaginație. Pentru că ne este teamă de necunoscut, de explorare, ne nesiguranță, de eșec. Ne este teamă că vom fi judecați, neînțeleși sau criticați. Ne este teamă de imprecizie, de inexactitate. Ne este teamă că nu vom fi acceptați. Preferăm garanția cunoscutului și limitările integrării, în loc de iubirea apartenenței și surpriza căutării.

Automatizare, tipare și gata-făcut.
Automatizarea ne duce cu gândul mai ales la dispozitive, gadget-uri, soft-uri și algoritmi. Dar tot automatizare este și ceea ce omul face automat – adică fără să-și implice simțirea și gândirea, ci pe bază de reflex sau de model. Avem template-uri pentru orice și avem furnizori de tot felul de servicii și produse. Ni se dau și ni se arată atât de multe încât ni se pare că acelea sunt toate și că nimic altceva nu se mai poate. Rezultatul este nu numai fixitate, ci și inflexibilitate. Ne imaginăm că nu mai avem ce să ne imaginăm.

Pericolul unei singure povești.
Sciitoarea Chimamanda Adichie ne previne cu privire la ceea ce ea denumește „pericolul unei singure povești”. Realitatea vieții și identitatea oamenilor sunt complexe. Nimeni și nimic nu se reduce la un singur aspect. Este important să le îmbrățișăm și să le acceptăm pe toate. Este esențial să fim deschiși la a le descoperi. Dacă iei în considerare un singur aspect, o singură poveste atunci creezi stereotipuri – iar problema cu stereotipurile nu este că sunt neadevărate, ci că sunt incomplete. A spune o singură poveste, a vedea un singur detaliu, un singur aspect, o singură perspectivă înseamnă a aplatiza, a (ne) lipsi de demnitate, de identitate, de umanitate și de unitate.

CE AVEM DE FĂCUT? AVEM DE IMAGINAT. CUM?

Făurește cu mâna ta.
Pune-ți mintea ta și sufletul tău la contribuție. Când făurești lucrurile cu mâna ta, îți făurești tu viața și realitatea, iar asta este satisfăcător și împlinitor. Este satisfăcător pentru că implică resursele tale interioare, reale, îți implică identitatea, talentul, inspirația, îți lucrează mușchii minții și ai inimii. Este împlinitor pentru că poți avea parte de realitatea potrivită ție numai dacă o creezi tu. Când faci lucrurile cu mâna ta înțelegi cum merge treaba – iar învățând despre unele îți vei putea imagina altele.

Defamiliarizează.
„Ca să vedem, trebuie să uităm denumirea a ceea ce privim”, spunea Claude Monet. Iar Pictorul Pierre Bonnard i se alătura, peste ani, spunând: „Precizia denumirii știrbește unicitatea vederii”. Dacă pornești de la ce știi deja, mintea ta va porni pe cărările deja bătute, familiare, ușoare, predefinite, preumblate, preștiute. Defamiliarizarea este un proces folosit de artiști pentru a prezenta lucruri comune, obișnuite într-un mod neobișnuit, nefamiliar – tocmai pentru a mări percepția asupra familiarului. Este un procedeu folosit în artă – pictură, literatură (Tolstoi), cinematografie (Peter Greenway) – și nu numai. Așadar, defamiliarizează-te de familiarul din viața ta.

Cum? Privește cu alți ochi, privește din alte unghiuri, vorbește cu oameni noi, mergi în locuri noi, mergi pe alte căi, pune(-ți) alte întrebări. Privește verdele lângă albastru, apoi privește-l lângă roșu. Dacă ai păși pe drumul către serviciu pentru prima dată, ce ai vedea? Cum ar fi dacă ai mesteca o măslină așteptându-te să fie o bomboană? Cum ar arăta viața ta mâine, dacă te-ai trezi fără lucrurile pentru care nu ai mulțumit astăzi?

Caută întrebări, în loc să cauți răspunsuri.
Ca să găsești răspunsul, caută întrebarea. O întrebare nouă înseamnă o perspectivă nouă. „Formulează o întrebare diferită, care să-ți deschidă o perspectivă diferită, care să-ți arate o cale diferită, care va face toată diferența”, sintetizează Hal Gregersen. Întrebările diferite sunt cele care reîncadrează realitatea și capătă un rol catalizator. O întrebare bună, care abordează realitatea diferit, înlătură blocajele în gândire și presupunerile limitative, canalizând energia creatoare pe alte căi. Așa apar posibilități și soluții noi, noi percepții și cunoștințe, care energizează, motivează și te fac să te simți bine.

Caută cunoștințele (și experiențele) transformatoare.
Odată ce ne-am definit o perspectivă asupra lumii și a vieții, schimbarea acelei viziuni presupune costuri emoționale, economice, politice semnificative. Astfel, atunci când sună ceasul adevărului, adeseori alegem să apăsăm Snooze. Așa că, în loc să te concentrezi pe cunoștințele stabile, caută cunoștințele transformatoare, ne sugerează același Hal Gregersen. Pune-ți întrebări noi.

Imaginația funcționează prin sugestie, nu prin descriere. Descrierea definește și pune hotare, fiind, prin aceasta, hotărâtoare. Dar sugestia oferă numai indicii, respectând, astfel, taina și misterul vieții. Astfel, dacă descrierea limitează imaginația, sugestia o eliberează. Imaginația te invită să vezi cu ochii tăi și îți oferă o experiență personală, care este o șansă în plus la integritate – pentru că fiecare experiență contribuie la o mai bună cunoaștere de sine. Altfel spus, imaginația nu îți oferă numai destinația, ci și călătoria – adică ai parte nu numai de cunoaștere, ci și de surpriză și poveste.

Privește cu atenție. Caută mereu.
Jurnalista Jacqui Banaszynski ne îndeamnă: „Privește cu atenție, caută mereu. Caută să descrii frigul pentru oamenii care trăiesc numai în îngheț. Descrie albul pentru oamenii care trăiesc numai în zăpadă. Descrie cerul de pe care soarele nu apune niciodată. Descrie oameni. Scrie cuvinte care îți vin în minte.”

Nu te limita la ce știi.
„Nu scrie despre ce știi”, spune scriitoarea Toni Morrison. Gândește-te la cum trăiește, cum simte, ce crede un alt om – omul cel mai diferit de tine pe care ți-l poți imagina. Imaginează-ți cum ai simți viața într-o altă țară, într-un alt oraș, imaginează-ți marea de pe un alt țărm. Imaginează-ți o altă lume. Gândește-te la tine ca și cum ai fi altcineva.

Citește.
Câte cărți, atâtea lumi, cu mult mai mulți oameni, mult mai diverse vieți. Te vei îmbogăți, vei fi mai conștient, vei înțelege mai multe, vei fi mai atent, mai perspicace, mai prezent.

Iubește.
Iubirea vede mai multe și înțelege mai bine pentru că, după cum spune și Rabindranath Tagore, „a iubi este a cuprinde tot și a înțelege totul”.

Trăiește.
Fii generos cu tine și cu viața. Fii deschis la experiențe noi, neașteptate, îmbogățitoare. Deschide-ți și inima și pornește în explorare. Inima îți va deschide și mintea mai tare.

Lasă-te inspirat.
Iată câteva dintre sugestiile pe care le face Austin Kleon pentru a-ți pune imaginația în mișcare:

Scrie-i o scrisoare unui om pe care îl detești. Încearcă să-l faci să râdă.
Lipește un bon pe pagina din stânga. Pe pagina din dreapta scrie tot ce-ți amintești despre ziua în care ai făcut acele cumpărături.
Care sunt secretele meseriei tale? Ce ai pierde dacă le-ai împărtăși cu ceilalți? Ce ai câștiga?
La ce lucrezi, de fapt?
Cine sunt competitorii tăi? I-ai putea transforma în colaboratori? Cum?
Trage un pui de somn. Când te trezești, scrie o pagină.
Fă programa unui curs la care ți-ar plăcea să participi sau pe care ți-ar plăcea să-l predai.
Imaginează-ți reclama la un produs care ți-ar plăcea să existe.

Gândește-te la un prieten bun. Ce nu știe sau nu poate să-și imagineze?
Tu ce ți-ai imagina, dacă ai putea? Dar dacă ai vrea?