Gândirea critică și lipsa ei, în situații de criză

Sursa foto: Pixabay.com

Pandemia de coronavirus, prin complexitatea ei, evidențiază dureros lipsa abilităților de gândire critică a unor oameni.

Scriind despre cum vede el lumea de după pandemie, Eric Klinenberg, profesor de sociologie, Director al Institute for Public Knowledge la New York University și autor al cărții Palaces for the People: How Social Infrastructure Can Help Fight Inequality, Polarization, and the Decline of Civic Life, ne împărtășește:

„Pandemia de coronavirus marchează sfârșitul poveștii noastre de dragoste cu societatea de piață și cu hiper-individualismul. (…) Când va trece criza, ne vom reorienta politic și vom face investiții substanțiale în bunurile publice – pentru sănătate, mai ales – și în serviciile publice.

Nu cred că vom căpăta o mentalitate mai puțin colectivă, că ne vom îndepărta unii de alții și vom folosi mai puține bunuri în comun. Dimpotrivă, cred că ne va fi cu atât mai clar cât de tare ne sunt legate destinele. Burger-ul ieftin pe care îl mănânc de la un restaurant care le refuză angajaților dreptul la concediu medical mă poate îmbolnăvi, la fel ca vecinul care refuză să stea în casă în timpul pandemiei pentru că școlile publice nu dezvoltă abilități de gândire critică.

Economia – și ordinea socială pe care o susține – se va prăbuși dacă guvernul nu asigură venitul milioanelor de oameni care își vor pierde locul de muncă în cazul unei crize economice majore sau în caz de recesiune. Tinerii nu vor reuși să pornească în viață dacă guvernul nu contribuie la reducerea sau anularea datoriilor aferente împrumuturilor pe care aceștia le-au contractat pentru a-și face studiile.

Pandemia de coronavirus va cauza foarte multă durere și suferință. Dar ne va forța să ne gândim mai bine la cine suntem și la ce este important pentru noi și, pe termen lung, ne poate ajuta să devenim mai buni.”

GÂNDIREA CRITICĂ. CE O DEZVOLTĂ? CE O ÎMPIEDICĂ? CE BENEFICII ARE?

Gândirea critică este capacitatea de a analiza, evalua, conceptualiza, sintetiza informațiile pe care le obținem pe bază de observație, reflecție, gândire, din experiența de viață și prin comunicare și stă la baza credințelor și a acțiunilor noastre. Gândirea obișnuită se bazează pe procese mentale automate. Gândirea critică, însă, este o gândire conștientă, deliberată, care ne ferește de certitudini naive și de un relativism ingenuu.

Îți dezvolți gândirea critică învățând să pui întrebări, explorând experiențele și situațiile de viață, făcând lucruri cu mâinile și cu mintea ta, punând lucrurile în perspectivă, privind lucrurile din mai multe perspective, experimentând, trecând prin succese și prin eșecuri, argumentând, făcând diverse exerciții de gândire și imaginație.

Cine știe să gândească critic este mai curios, mai creativ, are o mai bună capacitate de a rezolva probleme, este, desigur, mai independent, mai autonom, mai inventiv și inovator. Gândirea critică crește calitatea vieții.

Gândirea critică este inhibată de perspectiva egocentrică asupra vieții, de detașare, de condiționările sociale, de subiectivism, de stres, de aroganță ș intoleranță – altfel spus, de orice ne condiționează și ne limitează viziunea.

Nu gândești critic atunci când tragi concluzii pripite, când faci presupuneri, când gândești negativist, când ești înclinat să accepți informații false sau incorecte, când îți ignori propria ignoranță, când nu te raportezi la un scop.

CUM COMUNICĂM CU OAMENII CARE ÎNCĂ NU ȘTIU SĂ GÂNDEASCĂ CRITIC?

Indiferent dacă abilitatea de a gândi critic a oamenilor este inhibată de circumstanțele de moment (stres, oboseală etc.) sau dacă este, în general, redusă, persoanele în cauză nu pot fi ignorate și nici excluse din procesul de comunicare.

În situația unei crize complexe și de mari dimensiuni, cum este cea cu care ne confruntăm acum, oamenii care nu știu să gândească critic, prin numărul lor, pot deveni sursa unor experiențe agravante și perturbatoare.

Capacitatea de a gândi critic depinde de deschiderea și capacitatea de a te informa și de a interpreta informații. Indiferent de cauzele care o inhibă, iată două soluții posibile:

Comunică simplu, clar și la obiect

Comunică informațiile de strictă necesitate și spune exact ce este de făcut, pentru a lăsa cât mai puțin loc de interpretare (eronată).

Prezintă clar legăturile de cauzalitate (facem asta pentru că, dacă faci asta, atunci…), cu atât mai mult cu cât acestea pot fi greu de identificat atunci când sunt la mare distanță (de spațiu, de timp, emoțională) de oamenii cărora li te adresezi. Ajută-i să facă legătura între lucruri – atât pentru a înțelege, cât și pentru a avea un scop concret care să-i motiveze.

Creează siguranță psihologică

Modul în care comunici trebuie să nu inspire nevoia de apărare – nici prin distanțare, nici prin agresivitate, judecată, critică etc. În caz contrar, împreună cu mesajul va fi respinsă și informația, îndemnul, rugămintea, reglementarea, adevărul. Alege empatia, compasiunea și respectul ca bază pentru transmiterea mesajului, pentru ca acesta să fie auzit și, eventual, ascultat.

Fii recunoscător

Sunt lucruri pe care nici tu nu le înțelegi. Fii recunoscător oamenilor care te susțin atunci. Sunt lucruri pe care nici tu știi sau nu poți să le faci. Fii recunoscător oamenilor care le fac pentru tine.