Gândire fixă sau gândire deschisă?

În cartea sa, Mindset: The New Psychology of Success (Tipul de gândire: noua psihologie a succesului), Carol S. Dweck prezintă rezultatele cercetărilor sale și demonstrează că viziunea pe care o oamenii o adoptă despre ei înșiși are un impact profund asupra modului în care își trăiesc viața. În funcție de asta pot ajunge să fie cine își doresc să fie sau nu, pot realiza ceea ce are valoare pentru ei sau nu.

În gândirea fixă inteligența este statică, ceea ce generează nevoia constantă de a părea deștept și tendința de a evita provocările, de a renunța ușor, de a considera că efortul este inutil sau chiar dăunător, la tendința de a ignora feedbackul negativ și de a se simți amenințat de succesul altora. În consecință, oamenii cu gândire fixă se plafonează rapid, iar realizările lor sunt inferioare potențialului lor real. Gândirea fixă conduce la o perspectivă deterministă, fatalistă asupra lumii.

În gândirea deschisă inteligența poate fi dezvoltată, ceea ce generează dorința constantă de a învăța și tendința de a accepta provocările, de a persevera în fața obstacolelor, de a vedea efortul ca fiind o cale către perfecționare, de a învăța din critici, de a învăța și de a se inspira din succesul altora. Astfel, oamenii cu gândire deschisă ating niveluri de performanță din ce în ce mai ridicate. Gândirea deschisă le oferă oamenilor libertate de alegere.

Gândirea fixă

Când adopți o gândire fixă, crezi că trăsăturile tale sunt bătute în cuie și simți nevoia să ți le demonstrezi tot timpul. Când știi că dispui de o anumită inteligență, de o anumită personalitate și de un anume caracter moral, atunci crezi că ai face bine să demonstrezi mereu că le ai din plin. Ți se pare că pur și simplu nu se face să se creadă că nu le-ai avea.

Carol S. Dweck spune că a întâlnit mulți oameni care au dorința fierbinte de se demonstra pe sine – la școală, la serviciu, în relații. Oamenii cu gândire fixă cred că fiecare situație necesită o demonstrație de confirmare a inteligenței, personalității sau caracterului lor. Fiecare situație este evaluată astfel: Voi reuși sau voi eșua? Vor crede că sunt inteligent sau prost? Voi fi acceptat sau respins? Mă voi simți ca un învingător sau ca un învins?

Gândirea deschisă

Există și un alt tip de gândire, pentru care aceste trăsături nu sunt pur și simplu un dat cu care trebuie să trăiești și din care cauză trebuie mereu să convingi că ești un rege, când, în realitate, ți-e teamă că s-ar putea să fii doar un paj de la curte. Când ai o gândire deschisă știi că ceea ce ți-e dat, trăsăturile cu care te-ai născut sunt doar începutul. Gândirea deschisă se bazează pe credința că trăsăturile tale se cultivă prin eforturile tale. Chiar dacă între oameni sunt multe diferențe – de talente și aptitudini înnăscute, de interese sau temperament – fiecare om poate crește și se poate dezvolta prin aplicarea constantă a acestora și prin experiență. Sigur că nu vom crede că oricare om cu gândire deschisă poate ajunge oricât de departe și că oricine cu motivația sau educația adecvată poate deveni Einstein sau Beethoven. Dar oamenii cu gândire deschisă știu că potențialul real al unui om este necunoscut (și nu poate fi cunoscut); nu putem ști ce realizări poate avea un om după ani de pasiune, muncă și instruire.

De ce să-ți pierzi vremea demonstrând, în repetate rânduri, cine ești, când ai putea ca în timpul acesta să faci ce trebuie ca să devii mai bun? De ce să investești energie în a-ți ascunde defectele, când ai putea să investești energie în a ți le depăși? De ce să cauți prieteni sau parteneri care să-ți susțină stima de sine, în loc să-i găsești pe cei care să te provoace și să-ți susțină creșterea și dezvoltarea? Și de ce să cauți mereu numai ceea ce este știut și dovedit, în loc să găsești experiențele care să te extindă?

Pasiunea pentru a te dezvolta și a continua să crești, chiar și atunci (sau mai ales atunci) când e greu, este atributul gândirii deschise. Acesta este modul de gândire prin care oamenii reușesc chiar și în cele mai dificile momente din viața lor.

Nu este o întâmplare că oamenii cu gândirea deschisă înțeleg cât de important este să depui efort și să te provoci mereu la mai mult. Mintea care crede în creștere și dezvoltare știe în mod implicit că provocarea și efortul sunt importante.

MODUL TĂU DE GÂNDIRE ESTE POARTA CĂTRE O ÎNTREAGĂ LUME

Pe măsură ce înțelegem mai bine ce înseamnă gândirea fixă și ce înseamnă gândirea deschisă, se vede clar cum, credința că trăsăturile tale sunt bătute în cuie conduce la anumite gânduri și acțiuni, în timp ce credința că trăsăturile tale pot fi cultivate conduce la cu totul alte gânduri și acțiuni, care te duc pe o cu totul altă cale.

Modul de gândire adoptat schimbă obiectivele oamenilor și felul în care definesc succesul, pentru că schimbă definiția, semnificația și impactul eșecului și schimbă sensul profund al efortului.

În lumea trăsăturilor fixe:
Succesul înseamnă să dovedești că ești deștept și talentat. Succesul înseamnă să te validezi.
Eșecul înseamnă să înregistrezi un regres: să iei o notă mică, să fii învins într-un turneu, să fii concendiat, să fii respins. Înseamnă că nu ești deștept și nu ești talentat.
Eșecul și efortul înseamnă că nu ești deștept și talentat. Dacă ai fi fost, nu ar fi fost necesar să faci efort.

În lumea trăsăturilor care evoluează:
Succesul înseamnă să te extinzi și să înveți ceva nou.
Succesul înseamnă să te dezvolți.Eșecul înseamnă să nu crești, să nu cauți să ajungi la lucrurile care au valoare pentru tine.
Eșecul înseamnă să nu-ți atingi potențialul.Efortul te face deștept și talentat.

INTELIGENȚA SE OBȚINE PRIN EFORT, NU ESTE UN DAT

Studiile pe care le-a desfășurat Carol S. Dweck au arătat că majoritatea copiilor, dacă nu sunt siguri pe răspunsul pe care vor să-l dea, nu ridica mâna pentru a răspunde. Dar sunt și copii care ridică mâna, pentru că știu că dacă greșesc, atunci greșeala lor va fi corectată. Sau ridică mâna și întreabă: „Cum am putea rezolva asta?”, „Asta nu înțeleg, mă poți ajuta?”. Prin simplul fapt că fac acest lucru își dezvoltă inteligența.

Lăudarea trăsăturilor elevilor este un stimul pentru adoptarea gândirii fixe, iar acest lucru s-a văzut imediat: când le-am dat de ales, au refuzat o sarcină mai dificilă, din care ar fi avut de învățat. Nu au vrut să facă nimic din ceea ce le-ar fi făcut vizibile defectele și care le-ar fi pus la îndoială talentul. Când au primit spre rezolvare un set de probleme mai dificile, cu care elevii lăudați pentru trăsăturile lor nu s-au descurcat prea bine, brusc au ajuns să creadă că nu mai sunt chiar atât de deștepți și de talentați. Credeau că dacă succesul este un semn de inteligență, atunci eșecul înseamnă deficiență.

Spre deosebire de cei de mai sus, când elevii care au fost lăudați pentru efortul depus, 90% dintre ei și-au dorit să rezolve sarcina mai dificilă, din care aveau de învățat.

Pentru oamenii cu gândire fixă, imperfecțiunile sunt rușinoase – mai ales dacă au talent – prin urmare ei vor minți că pot să facă ce nu pot să facă sau că știu ceea ce nu știu. Oamenii cu gândire deschisă știu că orice poate fi dezvoltat. Totul – tu, partenerul tău, relația – toate pot crește, se pot dezvolta și se pot schimba.

GÂNDIREA FIXĂ ȘI GÂNDIREA DESCHISĂ, ÎN RELAȚII

În gândirea fixă, idealul în relație este compatibilitatea imediată, totală și continuă. De tipul „a fost să fie” sau „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Oamenii cu gândire fixă se așteaptă ca totul să se întâmple automat. Nici nu le trece prin cap că, într-o relație, partenerii se pot ajuta la rezolvarea de probleme și-și pot dezvolta abilități împreună. Ei cred că toate acestea se vor întâmpla de la sine, prin puterea iubirii.

Oamenii cu gândirea fixă s-au simțit amenințați și au devenit ostili doar discutând despre mici diferențe de gândire dintre ei și partenerul lor cu privire modul în care își vedeau relația. Chiar și cea mai mică diferență le punea în pericol convingerea că aveau aceleași idei și aceeași perspectivă asupra lucrurilor.

Așa cum nu există reușite fără dificultăți, nu există nici relații fără conflicte și probleme, care apar în timp. Când vorbesc despre conflictele dintre ei, oamenii cu gândirea fixă caută să învinovățească.

Uneori se învinovățesc pe sine, dar cel mai des își învinovățesc partenerul. Și consideră că de vină este o însușire – o trăsătură de caracter.

De asemenea, când oamenii dau vina pe personalitatea partenerului pentru probleme, ceea ce simt față de partener este furie și dezgust.

În plus: crezând că problemele sunt cauzate de niște trăsături fixe, mai cred și că nu pot fi rezolvate. Pirn urmare, o dată ce oamenii cu gândirea fixă identifică defecte la partenerii lor, capătă o atitudine disprețuitoare față de aceștia și devin nesatisfăcuți de relație.

Oamenii aflați la început de relație au de-a face cu un partener care este diferit de ei și încă nu știu cum să gestioneze aceste diferențe. Într-o relație bună, cei doi își dezvoltă aceste abilități și, pe măsură ce o fac, ambii parteneri cresc, iar relația lor devine mai profundă. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, oamenii au nevoie să simtă că sunt de aceeași parte a baricadei. Pe măsură ce încrederea crește, fiecare dintre cei doi devine din ce în ce mai interesat de dezvoltarea celuilalt.

În cartea sa, Mindset: The New Psychology of Success (Tipul de gândire: noua psihologie a succesului), Dweck examinează felul în care se formează aceste două tipuri de gândire, cum se manifestă acestea în diverse circumstanțe de viață și cum ne putem schimba obiceiurile cognitive pentru a adopta gândirea deschisă – care este mult mai rodnică, mai practică și are un mai mare potențial de a ne face fericiți și împliniți.