Eşti grozav!
Nimic provocator, doar mesaje simple de genul „costumul îţi vine foarte bine!“ sau „ai un zâmbet grozav!“ Motivul este simplu: îi place să-i facă pe oameni să zâmbească. Laudele funcţionează şi în scurt timp angajatul aduce zâmbetul pe buzele unor persoane „importante“, cum ar fi şefii săi, oameni politici intraţi în istorie, ca George W. Bush sau Saddam Hussein, şi, vă vine să credeţi sau nu, rezolvă veşnicul conflict dintre israelieni şi palestinieni. În timpul vizionării m-am întrebat cât de verosimilă ar fi situaţia în realitate? Nu mă refer neapărat la rezolvarea conflictelor istorice dintre naţiuni, ci la efectul complimentele oferite oamenilor obişnuiţi, colegilor noştri, prietenilor şi aşa mai departe. Şi nu mă refer neapărat la complimente care se cer într-o anumită situaţie, ci la complimente oferite pur şi simplu, din dorinţa de a-i face pe ceilalţi să se simtă bine. Se pare că dacă mesajele de laudă nu sunt setate pe aşteptările şi nevoile receptorului, acestea nu sunt recepţionate în totalitate, se arată într-un studiu Gallup, efectuat pe un număr de 93 de respondenţi. „Există percepţia subiectivă a oferirii într-o mai mare măsură a laudelor decât cea a primirii acestora din partea altor colegi de lucru sau a superiorilor“, potrivit Gallup. „Cele mai valoroase recunoaşteri sunt cele oferite de către colegii de lucru, de pe acelaşi palier ierarhic sau chiar de către subordonaţi!“ Deloc surprinzător, aproape toţi respondenţii au recunoscut că resimt nevoia să fie lăudaţi la nivel individual şi îşi doresc sentimentul de împlinire al unui obiectiv realizat. Mai mult decât atât, majoritatea apreciază cuvintele de laudă într-o măsură mai mare chiar decât bonificaţiile materiale sau diverse alte distincţii. „Una dintre cele mai eficiente căi de îmbunătăţire a recunoştinţei faţă de angajaţi este de a descoperi acele forme de feedback care pentru ei sunt cele mai potrivite“, susţin autorii studiului. În concluzie, oamenii vor primi întotdeauna cu plăcere laudele, însă acestea trebuie să nu fie deplasate, ci la obiect, să aibă susţinere reală.