Eliberează-te de limite!
“Există un prag de sus în fiecare meserie. Nu unul de care să te ferești și să-ți dea dureri de cap. E pragul care, odată atins, îți ia toata frica și îți confirmă că n-ai trăit degeaba”, spune Ion Cucu, fotograful scriitorilor, în cartea „Cum ar arăta viața fătă fotografie. Un dialog cu Ion Cucu”.
Despre acest prag de sus – această limită iluzorie pe care ne-o impunem singuri și dincolo de care sky is the limit – scrie și Gay Hendricks în cartea sa, The Big Leap.
Gay identifică patru zone principale în care omul poate funcționa:
Zona de incompetență: Faci lucrurile la care se pricep alții, în loc să faci lucrurile la care te pricepi tu. Ești împotmolit, nefericit, inconștient de valoarea ta și a talentului tău.
Zona de competență: Faci lucruri la care și alții se pricep la fel de bine. Ai putea să le delegi și să devii liber pentru a face ce te face unic.
Zona de excelență: Performezi excelent, dar poți mult mai mult. Te simți confortabil, dar confortul poate deveni o capcană în calea evoluției tale. Ca să te simți fericit și împlinit ai face bine să treci în zona următoare.
Zona geniului: Este zona care se potrivește desăvârșit cu setul unic de abilități cu care ești dotat. Aici îți poți aduce cea mai de seamă contribuție. Aici se află calea ta către fericire și împlinire deplină.
BARIERELE ILUZORII ȘI CUM TE ELIBEREZI DE ELE
Gay Hendricks susține că ne-am putea petrece majoritatea timpului operând în zona geniului nostru dacă am reuși să depășim acea limită iluzorie pe care singuri ne-o impunem – the Upper Limit Problem, cum o denumește el.
Acesta a identificat patru bariere pe calea către geniul nostru:
Bariera 1 – Senzația că ceva nu e în regulă la tine
Simți că nu ești demn de ce ai, că nu meriți să ai succes și să trăiești o viață împlinită. Din cauza acestei credințe, care poate fi conștientă sau nu, ajungi să-ți sabotezi realizările.
Soluție: Când ai succes și simți că nu ești demn de el, e important să devii conștient de aceste gânduri și de faptul că te confrunți cu o falsă limită, pe care ți-ai construit-o singur pe baza unor ipoteze greșite – ale tale sau ale altora. Gestionează această falsă problemă.
Bariera 2 – Neloialitate și abandon
Refuzi să evoluezi, să crești, să te dezvolți pentru că ți-e teamă că-ți lași în urmă prietenii și familia. Ți se pare că acest lucru este o trădare sau îți este teamă să nu rămâi singur.
Soluție: în acest caz, Gay Hendricks propune două întrebări de control:
1.Ca să ajung unde sunt, am încălcat regulile, scrise sau nescrise, ale familiei?
2.Deși am succes, am înșelat așteptările părinților mei?
Dacă ai răspuns DA la aceste întrebări atunci te confrunți cu o falsă barieră. Vorbește deschis cu prietenii și cu familia ta și amintește-ți că fiecare om se naște pentru a-și trăi liber identitatea – care nu-i poate fi îngrădită de nimeni, cu atât mai puțin de familia sa.
Bariera 3 – Succesul tău este împovărător pentru ceilalți
Când crezi că succesul tău este apăsător pentru ceilalți, sigur că asta te limitează și te împiedică să-ți realizezi potențialul.
Soluție: Conștientizează această falsă limită și amintește-ți că împlinirea și fericirea ta nu pot fi o povară pentru oamenii pe care îi iubești și care te iubesc. Iar dacă este așa, atunci problema este în altă parte și trebuie rezolvată altfel decât limitându-te pe tine. Iubirea eliberează, nu limitează.
Bariera 4 – Teama că succesul tău îi pune în umbră pe ceilalți
Crezi că lumina succesului tău îi face pe ceilalți să nu arate prea bine sau le umbrește, de-a dreptul, talentul și realizările? De altfel, Bob Dylan scrie că „oamenilor le este greu să accepte ceva ce îi copleșește”
Soluție: Suntem unici și cu rost, întotdeauna. Avem datoria de a îndeplini acest rost. Viața și lumea sunt create în echilibru perfect, este o cale pentru fiecare, iar lumina ta nu o umbrește pe a altuia. Iar dacă cineva ar fi în umbră, atunci trebuie să-și aprindă lumina sa, nu să o stingi tu pe a ta.
DESCOPERĂ GENIUL DIN TINE
Matthew K. Cross ne-a invitat, în cadrul Master Class-ului susținut la București, să descoperim geniul din noi înșine. „Fiecare dintre noi este un geniu. Ne naștem purtând în suflet un geniu și un lider. Iar aceasta este o comoară pe care o putem găsi numai în interiorul nostru. Nu ne mai rămâne decât să localizăm această comoară, să o scoatem la suprafață, să o punem în valoare și să o împărțim cu ceilalți.”
Iar ideea aceasta stă chiar în construcția cuvântului GENIUS din engleză, care s-ar interpreta astfel: geniul este în fiecare dintre noi și avem nevoie unii de alții pentru a aduce geniul la suprafață.
imagine: Constantin Pescaru
Pentru a-ți aduce geniul la suprafață, Gay Hendricks propune 4 întrebări:
1.Ce îmi place cel mai mult să fac?
2.Ce fac atunci când simt că nu muncesc și când nu obosesc?
3.Ce componentă a muncii mele îmi aduce cea mai mare satisfacție și abundență în raport cu timpul investit?
4.Care este talentul meu unic?
Pentru a răspunde autentic aceste întrebări, trebuie să fii tu însuți, pentru că numai atunci ai acces la toate resursele tale reale și funcționezi în zona geniului tău. Funcționează bine numai ce este în acord cu sine. Și numai ce este în acord cu sine poate fi în acord și cu toate celelalte. Nu degeaba plopul nu face pere și nici răchita micșunele.
Fiind tu însuți, vei înțelege smerenia și vei avea stimă de sine. Smerenia nu înseamnă să te faci mai mic, iar stima de sine nu înseamnă să te faci mai mare.
Smerenia înseamnă să fii cine ești, în mod asumat, dar fără orgoliu. Pentru a funcționa bine, pentru a da ce-i mai bun din tine și a-ți îndeplini rolul, este nevoie să fii conștient de abilitățile tale ca să le poți accesa, utiliza și dezvolta. În caz contrar, e ca și cum ai lucra cu o singură mână, deși ai două.
Stima de sine înseamnă să fii conștient de valoarea ta, fără teamă – adică să nu o condiționezi și să nu o compari cu valoarea altora.
Când ești confuz, când nu mai știi clar cine ești, când te simți prea mare sau prea mic, mergi în natură. Privește copacul ce înflorește, pasărea care cântă. Observă cum copacul își extrage exact atâta sevă cât îi este necesar și înflorește fără să-și pună problema dacă are flori suficiente sau dacă sunt perfecte. Pasărea își face cuibul, zboară și cântă fără să se întrebe dacă trilul ei este suficient de frumos și fără să zboare mai sus sau mai jos decât e nevoie. Există o rânduială a lucrurilor, care se întâmplă spontan, firesc, cu rost și cu drag de viață. Și tu faci parte din această rânduială.
Așadar, nu te teme de pragul de sus. Descoperă-l și eliberează-ți calea către geniul din tine.
Foto: Felicia Luca