”Se crede că un excelent patiser, cu mândrie profesională, este mai prost decât un impostor academic cu doctoratul plagiat”
Aceasta este mentalitatea în România, a susținut Teodor Baconschi, Keynote Speaker al Conferinței ” EDUCAŢIA 4.0 – “Educația de care avem nevoie pentru economia viitorului”, organizată săptămâna trecută de Revista CARIERE
Învățământul românesc trece printr-o criză. Majoră și profundă. Îngrijorați de ce se întâmplă în școala și cu școala românească, tot mai mulți dascăli atrag atenția că sistemul e pe marginea prăpastiei și că se simte nevoia unor schimbări urgente – de abordare, de profunzime, de perspectivă, de resurse, de metode, de program și programe. La rândul lor, părinții trag și ei semnale de alarmă, copiii sunt deja debusolați și epuizați. Mulți aproape nu mai înțeleg rostul școlii, importanța ei covârșitoare în ceea ce, la modul general, se numește educație pentru viață. Drept dovadă, elevii mai mari se revoltă, iau atitudine și cer insistent schimbare. Pentru că, din punctul lor de vedere, învățământul românesc trebuie să iasă urgent din zona aceasta de conservatorism neproductiv. Nici angajatorii nu rămân impasibili la criza școlii. Nici n-au cum – din ce în ce mai des se lovesc de lipsa forței de muncă, iar când găsesc angajați, recunosc ei, trebuie să investească din ce în ce mai mult în specializarea, chiar educația lor. Nu se mai poate!, e numitorul comun în declarațiile tuturor actorilor angrenați pe scena educației. Școala trebuie resuscitată! Noua generație are nevoie de deschidere, de libertatea de a-și exprima și expune creativitatea, de a experimenta, de a alege. De fapt, școala românească trebuie să se întoarcă la adevărata ei menire, ”nu să dea învățătură, ci să deștepte, cultivând destoiniciile intelectuale în inima copilului, trebuința de a învăța toată viața” (Ioan Slavici – n.r.).
De ce s-a îndepărtat atât de mult școala românească de menirea ei, de sarcina primordială?! Sunt extraordinar de multe explicații, venite de la oameni din interiorul sau din afara școlii. O explicație aparte a dat însă scriitorul și diplomatul Teodor Baconschi, autorul cărții ”Averea bunei educații”, Keynote Speaker al Conferinței ”EDUCAŢIA 4.0 – Educația de care avem nevoie pentru economia viitorului”, organizată săptămâna trecută de Revista CARIERE.
”O criză generată de arderea etapelor prin decongelarea societății românești după totalitarism”
”Probabil ar trebui să construim pasarele mai largi, pe care să circule, în ambele sensuri, idei, personalități, dialoguri, discursuri. Mă bucur că educația începe să se deplaseze treptat spre centrul atenției publice și al dezbaterii publice, pentru că sistemul este într-o criză. E o criză generată de arderea etapelor prin decongelarea societății după totalitarism, de faptul că pe acest ascensor al studiilor superioare s-au înghesuit tot mai multi oameni și am trecut de la o stare de glaciațiune, inclusiv instituțională, la o inflație”, și-a începutul discursul Teodor Baconschi.
Un extraordinar cunoscător al istoriei, culturii și civilizației europene, dar și permanent ancorat în realitatea bătrânului continent, Baconschi a ținut apoi să vorbească auditoriului despre acea tendință a poporului român de a se compara cu populația celorlalte state europene și sentimentul de inferioritate pe care îl resimte atunci când are în față rezultatele comparației. Această abordare e una generală, însă atunci când vorbim de educație, de succes, de profesionalizare, tendința de a exagera în sens negativ este mult mai evidentă.
”Trăim, destul de prost, o nevroză colectivă de subdezvoltare, care e paradoxală. Ea apare pentru că, în sfârșit, ne comparăm cu G 7 și cu 27 din 28 de țări membre UE, state mai dezvoltate. Iar când stai la masă cu oameni care provin din state cu 50 de ani, sau 100 de ani mai dezvoltate, evident că te simți cam cârpit, cam improvizat, și uiți că ești, de fapt, acolo unde strămoșii tăi nici nu visau să ajungă. De aceea se creează această disonanță, pentru că suntem foarte aproape de nucleul unei dezvoltări și avem tendința de a vrea mai repede, mai mult. (…)E o performanță să fii pe locul 45 mondial și putem urca foarte usor încă 3 – 4 trepte. Chiar e fezabil să urcăm pe locul 40! Categoric, acesta este pariul noii generații – consolidarea acestei performanțe. Nu mi se pare că pesimismul acesta social în care ne îmbăiem corespunde situației în care se află țara”, a explicat Baconschi.
”Toți tindem spre omul superior, de aceea și învățământul dual se lovește de atâta reticență și este evitat de elita socială”
Un subiect îndelung dezbătut în cadrul conferinței a fost învățământul dual, metoda prin care școala românească, în strânsă colaborare cu mediul de afaceri, poate rezolva, măcar în parte, actuala criză de pe piața forței de muncă. Deși, teoretic, avantajele învățământului dual sunt incontestabile, practic, au subliniat invitații, în rândul elevilor și familiilor acestora se resimte o reticență, principalul motiv fiind nu beneficiile acestui sistem, care sunt evidente, ci teama de eticheta socială, școala profesională și învățământul dual fiind catalogate drept soluții de mâna a doua, pretabile elevilor mai puțin pregătiți. Și pe acest subiect, Teodor Baconschi a venit cu o explicație pe cât de elaborată, pe atât de clară, pornind de la moștenirea culturală a poporului român.
”Un excelent patiser, cu mândrie profesională, e mai prost decât un impostor academic cu doctoratul plagiat. Aceasta este mentalitatea colectivă. Așa s-a dezvoltat, de fapt, cultura europeană, cu vectorul acesta elitist și cu obiectivul social și totodată filozofic de a produce oameni superiori. Școala de la Păltiniș e o clonă provincială a acestui vechi model filozofic. Acum suntem iar într-un moment de inflexiune, în care modelul se schimbă. De ce? Pentru că anglosfera a venit cu propriul ei model pedagogic, care nu seamănă cu cel european, în sensul că scopul educației în modelul de peste ocean este cetățeanul de centru, omul bun, nu omul superior. Acum, noi suntem în intervalul dintre părăsirea vechiului model și adoptarea celui nou, în încercarea de a face împreună cu partenerii euroatlantici o sinteză între omul superior și omul bun, cetățeanul decent. Pentru că și în America, în ciuda antielitismului promovat de cultura pop, se resimte o nouă abordare. Altfel, de ce au cele mai bune universități din lume și cele mai căutate? Pentru că există un elitism, chiar dacă e mascat. Evident, nu este parte din brandul mândriei naționale, cum e sistemul de mari școli din UE, dar elita de peste ocean are o extraordinară valoare”, a afirmat de la tribuna conferinței Teodor Baconschi.
Așadar, în prezent, România este scena unei dispute între viața academică și viața profesională. Și, deși sunt multe voci care apreciază această dispută drept un risc, sfatul lui este: ”să privim un pic de la distanță, să vedem ce am făcut în 30 de ani, să vedem mai bine și mai des contextul în care s-a ajuns aici”.
”Putem să evităm nevroza colectivă, depresia personală, putem să facem din creativitate altceva decât o vorbă goală”
Un alt subiect pus sub lupă în timpul conferinței a fost cel al pregătirii noii generații pentru automatizarea/digitalizarea/robotizarea muncii. Practic, întrebarea tuturor a fost: Cum să o pregătim încă de acum, astfel încât Revoluția 4.0 să nu o ia prin surprindere, iar binecuvântările tehnologiei să nu provoace schimbări sociale capitale. Cum îi învățăm pe tineri să gestioneze eficient enormul timpul liber pe care-l vor avea la dispoziție, timp liber care de acum creează angoase.
”Educația presupune balansul acesta între rutină (asta presupune automatizarea) și creativitate. Ce va face următoarea generație cu enormul răgaz ce va fi obținut prin robotizare, adică prin asumarea a tot ce înseamnă rutină în numele algoritmilor care încep să se substituie omului ca operator și îl lasă liber?! O libertate pe care cei mai mulți nu și-o doresc, nu știu să și-o gospodărească, efectiv nu o pot gestiona și care poate crea nu doar depresii, ci pur si simplu stări de incertitudine socială la limita dezarmoniei, a dezordinii, a violenței? E un pariu pe care împreună putem să-l elucidăm în termenii săi și în strategiile sale de joc”.
Și totuși, cum putem să ne pregătim copiii pentru marea provocare de pe piața muncii? EDUCÂNDU-I, este convins Teodor Baconschi: ”S-a tot vorbit despre faptul că geniul capitalismului, care înseamnă distrugere creatoare, rade zeci de meserii și creează altele pentru care nu poți pregăti nimic acum, pentru că ele nu au nici măcar definiție, nu doar omologare. De aceea averea bunei educații e importantă! Puțin egoism altruist ne ajută, dacă revenim la sursele umaniste, profunde ale culturii europene, dacă ne reconstituim memoria culturală obturată de această revoluție digitală. Putem să evităm nevroza colectivă, depresia personală, putem să facem din creativitate altceva decât o vorbă goală, o mantră de seminar. Să fie pur si simplu un stimul pentru a construi personal sensul propriei vieți. Cred că ne așteaptă o perioadă istorică foarte incitantă”.
”Văd în ei o revenire la întrebările permanente: de unde vin, cine sunt, ce pot spera, toate aceste întrebările legate de sensul cunoașterii și al vieții”
Pregătirea pentru viitor prin educație, cu tot ce înseamnă ea, inclusiv proverbialii ”7 ani de acasă”, este esențială și iminentă. Trebuie să ne intereseze pe toți, dar, în special, pe părinți. Pentru că, a reiterat Baconschi: ”Învățământul este în criză. Școala merge cumva în virtutea inerției, corpul profesoral e conservator, elevii, chiar din colegii mari, din orașe mari, nu au curajul să vorbească în fața profesorilor. Necorelarea specializărilor pregătite de universități cu piața muncii e de notorietate, deja caricaturală, dar inevitabilă. E o timorare, o lipsă de coordonare, care s-a transmis în sistemul de educație. Familia trebuie însă să se implice mai mult. Implicarea parinților în marea odisee a formării lor trebuie să crească, nu e normal să sărbătorim majoratul după 18 ani în care ne-am încredințai copiii școlii, bonei, tabletei și telefonului”.
Și, deși pare îngrijorător de greu să găsim acest echilibru, în realitate lucrurile nu sunt chiar așa. Pentru că, a încheiat într-un ton optimist Keynote Speaker-ul Conferinței Educația 4.0, în cercetările sale a descoperit în cazul multor tineri o nouă abordare. Un fin observator înțelege, spune el, că societatea, în general, a devenit mai complexă, dornică să revină la valorile fundamentale ale vieții: ”Tânăra generație nu mai vede bunăstarea materială și spirituală așa cum o vedeau generațiile vechi, și în capitalism, și în socialism. E o schimbare profundă la ei. (…) Văd în ei o revenire la întrebările permanente: de unde vin, cine sunt, ce pot spera, toate aceste întrebări legate de sensul cunoașterii, sensul vieții, al conviețuirii. E o întoarcere cumva către noi înșine. Se simte un reviriment în interior. Se ia distanță de occidentalizarea în care ne-am complăcut cu frenezie”.
Mai multe despre Conferința Educația 4.0, puteți afla din articolele:
Ce lipsește sistemului românesc de învățământ ca să fie eficient
Foto credit: Daniel Tolea, paparatzi.ro