OVIDIU ATANASIU: „Când ții pe cineva în cușcă prea mult timp, cușca devine casă și capcană a minții”

O bună educaţie cere ca profesorul să inspire elevului stima şi respect, şi nu se poate ajunge la aceasta prin nimicirea individualităţii elevilor şi prin asuprirea stimei de sine, a spus renumitul scriitor scoțian Samuel Smiles. Sunt cuvintele care mi-au trecut prin minte după ce am stat de vorbă cu Ovidiu Atanasiu de la AmSchool, o instituție de învățământ care a adus în România un nou sistem de educație în care responsabilitatea predării aflată în sarcina profesorilor, a fost schimbată cu responsabilitatea învățării, aflată în sarcina copiilor. Am discutat cu Ovidiu Atanasiu despre bullying, religie, nota 10 pe linie și despre cât de mult reflectă notele realitatea unui elev, dar și despre multe alte lucruri interesante pe care vă invităm să le citiți în acest articol.

Ce presupune sistemul Flipped Education? Cu ce se deosebește acesta de sistemele clasice educaționale existente în România?

Flippped Education înseamnă pe scurt școală liberă. Cu alte cuvinte, tinerii învață liber și sunt responsabili de propria lor învățare, în ritmul și stilul lor personal. Flipped Education înseamnă că am schimbat responsabilitatea predării – profesorii noștri nu predau decât atunci când este cazul, cu responsabilitatea învățării. Nimeni nu poate fi responsabil de învățarea altuia. Flipped Education înseamnă că tinerii își planifică împreună cu tutorii ce au de făcut până la nivel de zi și, apoi, cer ajutorul tutorilor atunci când nu se descurcă. Cel mai important verb al nostru este ”a cere ajutorul”.

„Sistemul este astfel construit încât ești obligat să îți folosești creierul și să produci dovezi că ai înțeles lecțiile”

În ce măsură considerați că sistemul propus de dvs. va avea succes în România având în vedere că cei mai mulți elevi vânează note și nu sunt interesați să acumuleze cunoștințe?

Are deja succes. Am încheiat primul an și rezultatele sunt remarcabile. Adică la peste 90% din 100%. Din toamnă peste 100 de copii vor studia în acest sistem. Și am discutat foarte deschis cu ei. Le-am spus, școala nu este despre a vâna note. Școala este despre a înțelege ceea ce studiezi, despre a aplica ceea ce ai învățat și despre a face o legătură firească cu viața reală. Și, recunosc, este o problemă mare la început cu fiecare nou student al nostru. Tinerii noștri se numesc studenți. Tendința naturală cu care vin din sistemele tradiționale private sau de stat este să ”păcălească” sistemul. Asta au învățat ani de zile și aproape că le este imposibil să conceapă altceva. Dar, în timp, au descoperit că nu merge ”metoda românească”. Partenerii noștri din SUA au toleranță zero pentru plagiat, pentru copiat, pentru superficial. Și am avut cazuri din care au învățat cu toții niște lecții importante de viață. Sistemul este astfel construit încât ești obligat să îți folosești creierul și să produci dovezi că ai înțeles lecțiile. Apoi, sistemul de evaluare este continuu și nu conține nimic reproductiv. Adică, niciodată nu vei fi pus la vreun test să reproduci vreo definiție, spre exemplu. În schimb, copiii vor fi provocați să dovedească înțelegerea definiției respective. Îmi amintesc cu zâmbetul pe buze de momentul în care i-am anunțat pe tinerii noștri din clasa a 11-a că vor studia chimie. Ripostă vehementă. Că nu se poate. Că vor altceva. Le-am explicat că este un curs de bază și trebuie să îl ia. În acest moment studiază de plăcere și toți au terminat cu garde-urile (note) A si B. Adică… maxim. Educația ține de context, de felul în care este expusă informația și de profesorul care trebuie să-i inspire pe tineri. Dacă avem ingredientele, copiii redescoperă plăcerea învățatului. Este incredibil, dar adevărat.

Afirmația ”nu sunt interesați să acumuleze cunoștințe” este total falsă din punctul meu de vedere. Și pot spune acest lucru cu mâna pe inimă. Tinerii vor să învețe, dar pe alt model. Din păcate, puțini înțeleg că tinerii noștri învață total diferit față de felul în care învățam noi la vârsta lor. Aceasta este greșeala fundamentală a educației prezentului în România. Tinerii vor să învețe și vă pot arăta oricând rezultatele.

„Educația de masă în care toți trebuie să ia bacul și toți trebuie să știe matematică este perimată”

Bullyingul este o mare problemă în școlile din România. Câtă atenție îi acordați și cum gestionați cazurile de bullyng?

Suntem o școală fără bullying. Asta nu înseamnă că nu au apărut sau că nu mai avem manifestări agresive. Ce am reușit să facem a fost să încurajăm cooperarea astfel încât tinerii să se simtă ”ca frații” în demersul lor de a ajunge la facultățile pe care și le doresc. Și, deși a fost greu să lupți cu competitivitatea lor exacerbată, din nou spun că rezultatele sunt excelente. Apoi, de fiecare dată când apare o situație de acest gen, oricine poate să convoace ședința. Ședința este adunarea de grup, condusă de unul dintre studenții noștri, nu de părțile implicate. Apoi, se discută subiectul, fiecare își spune punctul de vedere fără a judeca agresorul și, apoi, fiecare generează soluții care sunt votate la final. Pentru că suntem o școală democratică, fiecare dintre noi are un vot. Asta înseamnă că eu, ca fondator, am un vot egal cu al oricărui tânăr din școală. Din moment ce s-a votat o soluție, cu toții devenim responsabili de implementarea ei. Și s-au rezolvat astfel toate situațiile apărute. Scopul nostru nu este să pedepsim agresorul. Cine știe puțină psihologie știe că agresiunea naște agresiune. Cel care agresează a fost agresat la rândul lui și este o victimă a unor experiențe pe care le-a trăit. Scopul nostru este să-i responsabilizăm pe copii și acest lucru începe de la decizie. Pentru că școala trebuie să formeze apriori oameni, apoi să te învețe matematică.

Care sunt materiile pe care se pune accent în școala pe care o reprezentați?

Ha! O discuție amplă. Traseele educaționale ale tinerilor noștri sunt personalizate. Educația de masă în care toți trebuie să ia bacul și toți trebuie să știe matematică este perimată. Modelul acesta a fost specific perioadei industriale în care era nevoie de oameni trași la indigo. Astăzi, această strategie nu mai răspunde nevoilor din piața de muncă ce caută cu disperare talente diverse. O școală tradițională are la bază utopia de a-i face pe toți la fel. Nu mai merge. Tinerii nu mai vor să fie la fel. Este incredibil, lucrăm de ani de zile cu tineri și observ cu tristețe că, dacă în gimnaziu mai au pasiuni, hobby-uri, cum ajung în liceu se pierd pas cu pas până la dispariție. Și nimeni nu se întreabă de ce. De ce copilul meu iubea muzica, spre exemplu, și acum nu mai vrea să pună mâna pe vioară. Oare, s-a plictisit, așa… de-odată. Nu. Se ”întâmplă” că presiunea școlii și a meditațiilor devine așa de mare încât… Ca să răspund la întrebare, tinerii pun accentul pe materiile care îi interesează pe ei direct și care au legătură cu talentul lor și cu planurile lor de studiu universitar.

„Copiii spun. Părinții nu aud”

Care este atmosfera la clasa?

Atmosfera este foarte relaxată. Așa cum ar trebui să fie. Nu există presiune din partea tutorilor. În AmSchool profesorii se numesc tutori pentru că rolul lor este să-i sprijine pe tineri să înțeleagă și să aibă succes la evaluările pe care le dau cu profesorii americani. Tutorii noștri sunt ca ”niște frați mai mari”. Tutorii noștri nu evaluează, doar antrenează. Și asta face ca atmosfera să fie incredibil de prietenoasă. În plus, faptul că lucrăm în Open Space creează deschidere, atmosferă de studiu și colaborare.

Cât de cool sunt profesorii?

Am căutat profesori atipici. Cărora să le pese de copii. Care să aibă abilități de ”coach”. Și sunt tineri, apropiați de vârsta copiilor. Inspiraționali. Este greu să îi găsești, dar nu imposibil. Am format o echipă în adevăratul sens al cuvântului. Tutorii colaborează între ei, schimbă informații, se sprijină unii pe alții. Nu seamănă deloc cu atmosfera din cancelariile clasice. Și nu vine nimeni la costum sau în taior. J Vrem să ne apropiem de tineri. Costumele îi țin la distanță.

De ce ar alege cineva sa învețe aici și nu la școala din colțul blocului sau la cea „renumită”?

Când ții pe cineva în cușcă prea mult timp, cușca devine casă și capcană a minții. Toți copiii care au venit la noi au părinți care cred în sisteme naturale și umane de educație. Cred în deschidere și liberate a minții. Suntem o școală liberă. De 30 de ani ne creștem copiii în libertate. Dar îi trimitem la o școală opresivă, chinuitoare. Nu merge. Copiii spun. Părinții nu aud. Nu merge să ai așteptarea că acel copil ținut ”în cușcă” ani de zile va fi ”rachetă” la 18 ani.

Care sunt dotările școlii?

Avem spații pentru diferite tipuri de învățare. Tinerii pot să învețe individual, în perechi, grupuri mici sau mari. Lucrăm în Open Space și tinerii învață într-o manieră relaxată. Avem toate materialele necesare procesului de educație.

„Nota 10 pe linie este nebunie pură”

Se ține legătura cu părinții?

Sigur că da. Ne întâlnim cu părinții sau ei solicită să ne sfătuim. De fiecare dată am fost aproape și am schimbat de fiecare dată când ne-au sugerat ceva. Este foarte important să ”tragem” cu toții în aceeași direcție.

Ce efecte are nota 10 pe linie asupra unui copil. Constituie asta o presiune prea mare asupra elevului care își dorește mereu să se ridice la nivelul așteptărilor?

Nota 10 pe linie este nebunie pură. Niciunui copil nu-i poate plăcea să învețe la fiecare materie. Ei, ca și noi, au preferințe. Dacă un copil obține 10 pe linie, trebuie să știți că el începe să urască școala. Începe să păcălească sistemul sau tocește fără noimă. Nu măsori niciodată viitorul unui copil în notele de 10 obținute. Nu există niciun studiu logitudinal care să ateste că cei cu 10 pe linie vor avea succes în viață. Și, atunci, mă întreb… de ce? De ce trebuie să fie de 10 peste tot? Aaaaa… Pentru că media contează la admiterea la liceu… O prostie. Cunosc o mulțime de oameni cu medie generală 7-8, dar care au avut un interes specific în școală și astăzi sunt la un nivel de excelență în profesia lor. Se pune prea ușor o etichetă peste copiii care nu sunt de 10.

Ce vi se pare mai greu? Să ridici un elev de 8 și să fie adus la 10? Sau un elev de 4 să ajungă la nota 5-6?

Sunt două abordări diferite. La cel de 8 este nevoie de antrenament ca să își crească eficiența. La cel de 4 trebuie să lucrezi la motivație. Ce este mai greu? Să motivezi, desigur. Mulți știu, puțini înțeleg în profunzime. De aceea cei cu 4 sunt blamați în loc să-i aduci aproape…

„Am cunoscut mulți copii cărora le este rușine să învețe sau să spună la ore că știu”

Cât de mult contează notele în viață?

Real, nu prea contează. Bineînțeles, nu vorbim de 2 pe linie. Acolo este o altă problemă. Nu te întreabă nimeni în facultate la ce liceu sau cu cât ai terminat. În loc să ne uităm la note, haideți să ne uităm la împlinirea intereselor, la devenirea lor ca oameni. Eu nu-mi doresc ca fiul meu să fie de 10 pe linie. Mi-ar plăcea să fie de 10 la ceea ce-i place. Și o să-l încurajez să iubească ceea ce face.

În ce măsură notele reflectă realitatea?

În AmSchool avem un sistem de notare dinamic. O singură notă (grade) care poate să crească sau să scadă în funcție de punctele obținute la evaluările de pe durata întregului semestru. Asta creează motivație. Asta îi face pe copii să își asume eșecul și să se relanseze să învețe pentru succes. În sistemele tradiționale de educație nota surprinde copilul. Apare de nicăieri. Se consideră că el trebuie să învețe constant, tot și la toate materiile. E greșit, din punctul meu de vedere. Cunosc copii de nota 10 care nu prea știu ce au învățat… Noi ne luptăm cu anlfabetismul funcțional și îl simțim în lucrul cu copiii. Și cunosc copii cu media 8 care sunt geniali.

Cum poate fi determinat un copil sa învețe în condițiile în care el vrea să fie doar normal, să nu iasă în evidență ca tocilar, de teama că vor râde colegii de el?

Există riscul acesta. Nu la noi. În sistemul nostru copiii nu își cunosc între ei rezultatele. În sistemele tradiționale da. Am cunoscut mulți copii cărora le este rușine să învețe sau să spună la ore că știu.

„Nobody is left behind”

Cât de important este sportul în școala dvs? Există anumite bareme pe care studenții trebuie să le respecte sau este suficientă evoluția pe care o au aceștia?

Foarte important. Pentru că tinerii nu mai fac sport. În special fetele renunță la sport. Este doar observația mea. Acum, avem copii care fac sport susținut, 2-3-5 antrenamente pe săptămână. Aici ne aduc dovezile că practică acel sport. Ceilalți sunt provocați să facă sport. Schimbăm deseori tiparele. Spre exemplu am mers acum ceva timp la escaladă. Obiectivele clare sunt două: antrenament cardio plus creștere forță/tonifiere. Misiunea este să își creeze din sport un model de viață.

Religia este una dintre materiile studiate? Dacă da, ce anume se învață la această materie?

Nu. Nu studiem religia în sine. Istoria religiilor, da. Mi se pare important să cunoști diferențele și asemănările între diversele religii. Face parte din cultura generală.

Cum se procedează cu un elev slab dacă este într-o clasă foarte bună și cum se procedează cu un copil care este mult peste media clasei?

Nu avem clase pe formatul clasic. Tinerii lucrează în clustere, în grupuri mici de colegi și învață împreună. Principiul de bază al cluster-ului este ”nobody is left behind”. Asta înseamnă că, dacă unul dintre colegi rămâne în urmă, ceilalți au obligația de a-l ajuta să revină. Este încântător să-i vezi că rămân peste program să învețe singuri sau, când vii dimineața, să vezi că ei au ajuns deja și se ajută între ei. Copiii care sunt peste colegii de cluster sunt stimulați personalizat. Există cursuri cu niveluri diferite de complexitate. Și cerințele din partea tutorilor vor fi diferite. Dar, nu uitați că în aceste cazuri interesul copilului este în direcția respectivă și, atunci, este normal să-i dai puțin mai mult decât poate.