Educație pentru viitor. Florian Colceag: E nevoie de o platformă de comunicare între formatorii educaționali și angajatori (I)
Cum corelăm cerințele pieței muncii cu sistemul de educație? Cum micșorăm decalajul între competențele și aptitudinile dobândite în școală și cele de care au nevoie angajații? Cine face ceea ce școala nu face? Care sunt abilitățile necesare pentru a face față provocărilor pe care le aduc meseriile viitorului? Cum se implică angajatorii, antreprenorii și companii le ca să suplinească ceea ce sistemul e incapabil să furnizeze acum?
Am invitat specialiști din diverse domenii care să dezbată educația – nu doar cea din școli, care ne pregătește pentru o profesie, ci aceea care ne pregătește pentru viață, pentru învățarea continuă.
Primul invitat este Florian Colceag, expert internațional în educaţia copiilor și a excelenței, fondatorul IRSCA Gifted Education, matematician, profesor, specialist în psiho-pedagogie, supranumit „antrenorul geniilor“.
Problema școlii românești care trebuie să facă saltul de la anacronic la modern încă este complexă și dificil de rezolvat fără o modificare a modelului de gândire. Școala de tip cultură generală a fost un sistem util în perioada industrială, fiindcă oferea competențele de bază necesare muncii pe bandă de producție, dar și pe cele necesare trecerii la forme superioare de educație. Problema este că la momentul actual, profesiile lucrative sunt din ce în ce mai mult preluate de roboții industriali, și peste 60% dintre profesii s-au schimbat în ultimii 30 de ani cu alte profesii.
Această realitate conduce la numeroase consecințe: nepredictibilitatea formării profesionale pe un orizont profesional greu de ghicit pentru viitor; nesiguranța elevilor asupra viitoarelor trasee profesionale pe care să se direcționeze; insuficiența cadrelor didactice cu specializări multiple și pasionate de anumite domenii; lipsa unui contact permanent între formatorii de educație și piața muncii, aceasta din urmă preluând din școală tineri complet nepregățiți pentru ce-i așteaptă în viață. Din punctul meu de vedere este necesară o restructurare profundă a sistemului de educație, pe care am abordat-o într-un proiect de lege a educației.
Referitor la megacompetențele necesare a fi deprinse din școală, ele sunt precizate de alte sisteme de educație:
✓ a învăța să fii prezent și activ implicat în rezolvarea problemelor;
✓ a învăța să știi unde să-ți cauți informațiile și colaborările necesare ducerii la bun sfârșit a unor proiecte;
✓ a învăța să muncești în echipă, în regim de colaborare, pentru îndeplinirea unor obiective de interes general;
✓ a învăța să te implici pentru rezolvarea unor situații de dezechilibru;
✓ a învăța să protejezi valorile și calitățile mediilor naturale, culturale, relaționale, bazate pe încredere reciprocă.
Materiile școlare trebuie să constituie doar suportul informativ ce permite dezvoltarea personalității elevilor. Pe piața muncii importante sunt nu doar cunoștințele, ci mai ales motivațiile, obiceiurile, rezulta te le practice sau descoperirile elevilor și absolvenților.
Ca să putem adapta actualul sistem de educație din România la cerințele angajatorilor, ar trebuie întrebați aceștia din urmă și apoi creată o platformă de comunicare între formatorii educaționali și angajatori, pentru a se putea da un portofoliu de răspunsuri adecvate. Depinde de multe criterii:
✓ structura programelor și proiectelor educaționale;
✓ structura profesiilor necesare;
✓ viteza antrenată sau neantrenată de învățare și adaptare la nou a elevilor și mai ales a cadrelor didactice:
✓ alte criterii valabile punctual pentru diferite profesii.
Văd că se dezvoltă și acum o inițiativă foarte bună de implicare a firmelor în dezvoltarea profesională a elevilor din școli și licee, în principal prin ofertarea de programe de profesionalizare și prin trasee de carieră posibile ulterior. Există profesii, precum cele din sectorul IT, unde copiii își dezvoltă competențe de la vârstele intrării în pubertate și care conduc la specializări timpurii.
De altfel, la o evaluare a procentajului de IT-ști care lucrează în firme, un procentaj foarte semnificativ nu au absolvit o facultate, alții nici măcar liceul, dar diploma contează mai puțin decât abilitățile profesionale antrenate. Elitele profesionale există și vor exista totdeauna, unii sunt mai performanți decât alții. Rolul lor este esențial în rezolva rea problemelor complexe și dificil sau aproape imposibil de soluționat.
Fără aceste minți antrenate, numărul de greșeli de gândire și de estimare crește permanent, conducând la crize, blocaje, dezastre sau conflicte. Tot ceea ce presupune evoluție inovatoare ce permite dezvoltarea echilibrată și sustenabilă se face cu ajutorul minților luminate și special pregătite. Asta nu înseamnă neapărat campionii la diferite concursuri și olimpiade, fiindcă olimpicii reprezintă un procentaj redus dintre tinerii cu abilități înalte de gândire și soluționare a problemelor.
Este necesară o schimbare profundă de paradigmă de gândire, de simțire, de planificare, de orientare a eforturilor pentru obținerea unor rezultate, dar în primul rând, educația are nevoie de un ideal major: SĂ PROIECTEZE UN VIITOR PENTRU O PLANETĂ FERICITĂ.
Articol preluat din numărul 256/aprilie 2019 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.