Educație pentru viitor. Andrei Goșu: Cum putem face saltul de la acest sistem anacronic la unul modern?
Cum corelăm cerințele pieței muncii cu sistemul de educație? Cum micșorăm decalajul între competențele și aptitudinile dobândite în școală și cele de care au nevoie angajații? Cine face ceea ce școala nu face? Care sunt abilitățile necesare pentru a face față provocărilor pe care le aduc meseriile viitorului? Cum se implică angajatorii, antreprenorii și companii le ca să suplinească ceea ce sistemul e incapabil să furnizeze acum?
Am invitat specialiști din diverse domenii care să dezbată educația – nu doar cea din școli, care ne pregătește pentru o profesie, ci aceea care ne pregătește pentru viață, pentru învățarea continuă.
Al cincilea invitat este Andrei Goșu, Managing Partner Ascendis.
Nu este deloc ușor să faci un salt calitativ în educație când îi aloci cel mai mic procent din PIB, comparat cu celelalte țări europene. Fără bani, este greu să faci reforma. Cheia o reprezintă profesorii. Fără salarii decente, nu poți atrage oameni de calitate. Odată rezolvată problema, în sistem ar trebui reintrodusă meritocrația. Un profesor bun ar ști cum să-și facă orele atractive, chiar într-o programă anacronică. Ar îmbina în mod creativ tehnologia cu lecțiile clasice la ore. Vezi exemplul extraordinar al profesoarei Carmen Ion, din Focșani și al Festivalului Boovie.
Până să ajungem la mega-competențe în învățare, ar trebui să rezolvăm problema calității primare. Școala românească este mult sub standardele europene la indicatori de bază. Rolul școlii este să pregătească tineri sănătoși emoțional și fizic și cu o bază solidă de cultură generală. Spre exemplu, indiferent de cât de digitală va deveni lumea în care trăim, un tânăr care citește constant va fi tot timpul angajabil. Din păcate, puțini profesori și părinți reușesc să mai cultive această preocupare în rândul copiilor și tinerilor.
Pe măsură ce Inteligența Artificială (IA) intră din ce în ce mai mult în viață noastră și preia din muncile repetitive, o serie de competențe devin din ce în ce mai importante. Enumăr aici: abilitatea de lucra în medii culturale diferite, capacitatea de a învăța continuu, încrederea în sine, abilitatea de a face conexiuni între discipline diferite, de a te adapta la sarcini diferite și de a găsi soluții creative, de a te integra în echipe diverse și (uneori) virtuale.
Nu e vorba despre a adapta actualul sistem de educație din România la cerințele angajatorilor, ci despre cum se poate adapta actualul sistem de educație din România la cerințele lumii în care trăim. Răspunsul este unul singur: doar prin voință politică. Educația și politicul sunt în sinergie perfectă.
Dacă vrem educație de calitate, trebuie să mergem la vot și să-i susținem pe cei care au capacitatea și credibilitatea că pot ajuta acest domeniu. Altă cale nu există. Sper că am înțeles cu toții, o dată pentru totdeauna, că nu avem cum să nu facem politică. Să susții că nu faci politică este ca și cum ai spune că tu nu te învârți, deși trăiești pe planeta asta care se învârte întruna.
Din aceeași serie:
Florian Colceag: E nevoie de o platformă de comunicare între formatorii educaționali și angajatori
Oana Botolan (Datki): E nevoie ACUM de competențe necesare în viitor
Ovidiu Pânișoară: Școala ar trebui să introducă un pic de imprevizibil în viața cotidiană a elevului
Andreea Paul: Să generalizăm insulele izolate de bună practică educațională (IV)
Articol preluat din numărul 256/aprilie 2019 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.