Vrei să-ți descoperi adevăratul potențial? Natura are cele mai bune modele

Am citit multe povești despre reinventare, redescoperire, toate pornind de la nevoia oamenilor de a se repoziționa major într-un anume moment al evoluției lor profesionale și personale. Dar nici una nu e atât de tulburătoare precum cea a vulturului pleșuv, împărtășită de unul dintre invitații rubricii Coverstory, un CEO cu multă experiență în ale managementului, și industrial, dar și uman.

Este povestea unei ființe care nu a mers nici la școală, nu a citit cărți motivaționale, nu a urmat cursuri ori traininguri de dezvoltare personală, dar știe clar că la mijlocul vieții sale are de făcut o alegere care îl va duce la pieire sau îl va ține în viață încă peatât. Această pasăre – care ne uimește cu inteligența sa, înregistrând recorduri unice de viteză, zbor neîntrerupt, fidelitate – e capabilă să ia o decizie care pe mulți dintre noi, bipezi evoluați și intens școliți, ne-ar speria și ne-ar face să rămânem în zona de confort.

Maiestuosul vultur pleșuv e „programat” să atingă vârsta de peste 70 de ani, doar dacă la 35-40 de ani ia o decizie extremă, de transformare radicală și dureroasă. La jumătatea vieții sale, ghearele lui lungi și flexibile nu mai sunt capabile să-i care prada, ciocul puternic și ascuțit i se încovoaie prea tare și nu mai e funcțional, aripile-i grele și îmbătrânite de ani și de grosimea penelor îi înfrânează zborul. E momentul lui de cotitură, marea sa curbă existențială: poate să moară în curând, strivit de propriile neputințe, sau poate alege conștient să treacă printr-un dureros proces de transformare timp de 150 de zile. Procesul îi cere vulturului să zboare în vârf de munte într-un nou cuib. Acolo el își lovește continuu ciocul încovoiat până acesta se rupe. După ce își rupe ciocul, așteaptă să îi crească cel nou, apoi își smulge ghearele. Când apar cele noi, începe să-și smulgă penele îmbătrânite, iar după 5 luni, vulturul își reia zborul pentru care a fost creat și pentru care trăiește. Această decizie este conștientă și asumată. Nu toți vulturii iau această decizie, sunt și cei care aleg să rămână în zona de confort, lipsită de suferință, dar care îi duce la pieire.

Unii spun că ar fi doar o legendă. Indiferent de unde ar fi pornit povestea, merită reținută această metaforă a transformării, ale cărei mii de fațete am încercat să le surprindem în paginile acestei ediții.

Articol preluat din numărul 260 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.