Obstinatie pozitiva

A mai fost un motiv pentru care nu mi-am facut un subiect din criza. Lunile decembrie si ianuarie au, chiar si in anii obisnuiti, un specific al lor. Fie consuma toate energiile in pregatiri festiviste – sfarsitul de an -, fie se intra intr-o siesta prelungita, de regenerare – inceputul anului. La toate acestea se adauga rigorile iernii, cu determinarile ei pentru constructori, drumari si agricultori si dospirea bugetelor. Rezulta ca, daca esti de buna credinta, nu poti sa te pronunti raspicat "Criza e de vina". Cea mai buna dovada este ca, imediat ce am intrat in februarie, lucrurile au inceput sa se miste.

Trebuie sa stiti ca pentru jurnalisti debitul evenimentelor venite pe fluxul de stiri este un indicator deosebit de sensibil al starii businessului. Iar ele curg, tot mai repede, pe masura ce ne apropiem de primavara.

Prin urmare, criza exista, doar gradele in care o resimtim difera. Unii, prin auto si prin industriile conexe, deja i-au simtit gustul coclit, altii doar o mimeaza, ca antrenament. Suspiciune si prudenta.

Eu ma incapatanez sa vad partea buna. De exemplu, caut prin multimea de vesti negre despre disponibilizari si inchideri de fabrici, pe cele roz. Si gasesc. Inca se mai deschid puncte de lucru, inca mai sunt companii care angajeaza oameni, inca se mai incheie contracte: Bricostore se extinde cu inca trei unitati si va angaja 280 de persoane, cel de-al treilea centru comercial Polux Center va genera 1.800 locuri de munca la Brasov, P&G deschide o fabrica la Urlati, in judetul Prahova. Daca e sa ne ingrijoreze ceva este blocajul bancar. Acolo, da, e periculos de intepenita treaba. Trebuie ca cineva, undeva, poate peste Ocean, sa dea drumul la robinet, pentru ca semnalul sa se propage in sistem. Avem de rezistat pana atunci, dar avem si de invatat. Pentru ca, v-am spus, exista lucruri bune de luat din aceasta criza. Si va voi povesti cu obstinatie despre ele intr-o noua structura editoriala si cu un layout nou, pana cand ma va lovi si pe mine. Sau poate nu.