Noua eră a timpului liber: Ziua de lucru de șase ore sau săptămâna de lucru de patru zile?

Tinerii din generația Millennials, născuți în perioada 1980-2000, sunt destul de greu de abordat de către angajatori, în condițiile în care salariul nu este cel mai important factor. Ei solicită la interviul de angajare, în anumite domenii, un program de lucru flexibil, deoarece noțiunea de pontaj sau program fix la birou reprezintă pentru ei un fel de constrângere a activității.

Previziunile din urmă cu 90 de ani

Asta m-a dus cu gândul la teoriile economistului britanic Keynes, ale cărui idei au stat la baza teoriei politicilor fiscale ale multor guverne. El a prezis, în urmă cu aproape 90 de ani, că într-o sută de ani, standardele de viață în „țările progresiste" ar putea crește de până la opt ori și acest lucru ar lăsa oamenilor mult mai mult timp în care să se bucure de plăcerile vieții. Doar workoholicii ar mai lucra peste 15 ore pe săptămâna, potrivit lui Keynes.

Unii economiști de frunte ai lumii au explorat motivele pentru care Keynes a vorbit despre noua eră a timpului liber. Economistul american Gary Becker spune că Keynes și-ar fi întemeiat prezicerile pe obiceiurile britanicilor, care aveau tendința să-și păstreze averea sub formă de terenuri, bunuri sau active financiare. Atunci când valoarea activelor creștea, aceștia puteau avea același venit muncind mai puțin. Becker spune că doar indivizii bogați din statele din Golf, care trăiesc cu venituri din petrol, se conformează idealului lui Keynes de a avea săptămâna de lucru de 15 ore.

Persoanele cu salarii mici nu au altă opțiune decât să lucreze program îndelungat. Se pare însă că creșterea nivelului de trai nu îi determină neapărat pe oameni să muncească mai puțin. Ba, din contră. Consumăm mai mult și, pe măsură ce devenim mai bogați, vrem mașini de lux, zile de naștere sărbătorite cu fast sau vacanțe exotice la prețuri exorbitante.

Ce s-a întâmplat cu săptămâna de lucru de 15 ore a lui Keynes?

Numărul de ore lucrate în Statele Unite este constant de zeci de ani și este cu o treime mai mare decât în Europa. Campionii excesului de muncă sunt polonezii, unde legea ar permite angajatorului să-i țină la muncă pe angajați până la 13 ore pe zi. Lucru care se practică și în România, chiar dacă legea spune altceva.

Sindicatele și stânga franceză țin foarte mult la săptămâna de lucru de 35 de ore, instituită în 2000 de guvernul socialist Lionel Jospin, o măsură unică în Europa și care, pe fondul creșterii economice, părea sustenabilă.

În România, discuția despre programul de lucru de șase ore a fost atinsă în treacăt. Cea mai recentă exprimare publică aparține ministrului Consultării Publice și al Dialogului Social, Gabriel Petrea, care crede că trebuie să mai așteptăm ca să vedem dacă țările nordice, considerate și cele mai bogate, ajung să le implementeze și abia după aceea putem avea o discuție și în România.

Dacă Keynes va avea dreptate, atunci, în aproximativ zece ani, mulți dintre noi vor lucra doar patru zile pe săptămână. Momentan însă, tendința este în direcția opusă.

Dar dacă vrem să petrecem mai mult timp cu cei dragi decât să facem bani, de ce să nu începem să muncim mai puțin chiar de acum?