Mama – femeie de carieră. Încă un proiect ratat de statul român

Partea nefericită a acestui subiect este că, deși angajatorii și recrutorii comit deseori abuzuri în acest sens, ele nu sunt denunțate de către femeile asupra cărora sunt îndreptate. Totul în ciuda faptului că legislația existentă apără drepturile femeilor și ale mamelor în fața angajatorului.

Pe această temă am stat de vorbă cu Liviana Tane, președintele Asociaței Jurnalism pentru Șanse Egale, co-fondator Media FEM – școala națională de televiziune și, cel mai important, mama unui copil de 6 ani.

”În momentul în care mi-am anunțat angajatorul că aștept un copil, conduceam un proiect care presupunea multe deplasări, deci mi-am asumat din start un rol profesional secundar. Practic, mi-am pus voluntar cariera on hold, cu intenția de a reveni în activitate cât mai repede posibil după naștere. Lucrurile n-au stat însă chiar așa. Pe fondul crizei, angajatorul mi-a „sugerat” amical să intru în concediu pentru creșterea copilului până la redresarea economică a firmei. Am ales varianta simplă la momentul acela: mi-am dat demisia și mi-am căutat alt job”, povestește Liviana

Cercetarea ”Gen, interese politice și inserție europeană”, publicată în 2007 arată câteva date clare cu privire la felul în care este distribuită în familie responsabilitatea de a avea grijă de copii. Iată care au fost răspunsurile la întrebarea ”Cine se ocupă în primul rând de copiii preșcolari în familia dumneavoastră?”.

Cum au răspuns femeile:

Bunicii – 9,6%
Ambii părinți în egală măsură: 23,7%
Tatăl copilului: 0,9%
Mama copilului: 61,4%

Cum au răspuns bărbații:

Bunicii: 9,3%
Ambii părinți în egală măsură: 33,3%
Tatăl copiilor: 1,9%
Mama copiilor: 50,9%

Ce spun aceste cifre despre felul în care părinții reușesc părinții să armonizeze viața de familie cu viața profesională? Arată în mod clar un dezechilibru puternic în ceea ce privește timpul pe care fiecare dintre cei doi părinți îl petrece alături de copil și în ceea ce privește continuarea vieții profesionale a fiecăruia.

Teorie versus practică

„În teorie, cam toate condițiile pentru armonizarea vieții profesionale cu viața de familie sunt asigurate: concediu pre și post natal, dreptul femeii gravide la ore libere pentru vizitele la doctor sau pauze de odihnă, dreptul la program scurt pentru îngrijirea copilului mic, concediu și indemnizație pentru creșterea și îngrijirea copilului, alocație pentru minor etc. Dacă măsurile pentru perioada de sarcină şi de îngrijire a copilului foarte mic sunt destul de elaborate, încă rămâne discutabil sprijinul pe care statul îl acordă familiei pe termen lung, iar în acest sens un exemplu la îndemână este alocaţia lunară a cărei valoare este de mai puţin de 10 euro pe lună pentru un copil”, explică președintele Asociației Jurnalism pentru Șanse Egale.

”În practică, însă, lucrurile nu arată nici măcar la fel de bine ca pe hârtie. De foarte multe ori, o femeie însărcinată care încearcă să își acceseze drepturile asigurate prin lege riscă mai mult decât o atitudine negativă din partea angajatorului – își pune în pericol siguranța slujbei. Iar situația nu se schimbă nici după naștere, mai ales în domeniul mass-media, unde programul de lucru presupune frecvent ore suplimentare sau deplasări neprogramate: o femeie care nu poate sta peste program (în cazul celor care fac muncă de redacție) sau care nu are bagajul gata făcut la îndemână (pentru cele care fac teren) este considerată neperformantă, iar accesul la oportunităţi de dezvoltare în carieră îi va fi cel mai probabil limitat […] În plus, cred că implicarea mai fermă a autorităţilor în acest domeniu ar trebui completată şi de o implicare socială mai pronunţată, cu atât mai mult cu cât situaţiile de abuz sunt de cele mai multe ori facilitate de lipsa de informare. Suntem de fapt într-un cerc vicios, în care drepturile femeii sunt încălcate mai ales pentru că potenţialele victime nu îşi cunosc aceste drepturi sau ce posbilităţi are să se protejeze sau să combată astfel de situaţii”, mai spune Liviana Tane

Cum e privită ”mama” din punct de vedere profesional

”Cred că cea mai gravă, dar și cea mai frecventă dintre prejudecăți este aceea care asociază sarcina femeii cu un handicap fizic. Sigur că există și situații speciale, de sarcini dificile care necesită îngrijiri speciale sau de medii de lucru în condiții incompatibile cu sarcina, însă acestea sunt excepțiile de la regulă. În primul rând ar trebui să învăţăm cu toţii să tratăm maternitatea ca pe o situație de normalitate, în niciun caz ca pe un obstacol în carieră”, explică fondatorul Media FEM, mamă a unui băiețel de 6 ani.

Liviana ne-a povestit, în același context, despre cazuri concrete în care mamele au fost trimise de angajatori la traininguri în care le-a fost explicat că trebuie să aleagă în viața de carieră și cea de familie.

”În România, și mai ales în domeniul mass-media, am avut contact cu situații dintre cele mai diverse: știu femei care au lucrat până în ziua în care au născut și care s-au întors după o săptămână la birou, dar știu și femei care au ascuns sarcina față de angajator până în momentul în care au considerat că situaţia ei este suficient de sigură din punct de vedere al documentelor necesare sau până când sarcina lor a fost prea avansată ca să mai poată fi ascunsă. De asemenea, sunt instituţii care practică angajarea cu contrac de muncă pe perioadă determinată, astfel încât femeile aşteaptă reînnoirea contractelor înainte să-şi anunţe sarcina. De altfel, au fost destul de mediatizate cazurile unor jurnaliste care s-au trezit cu posturile restructurate, cu salariul scăzut sau neplătit sau pur li simplu fărăcontracte de muncă la întoarcerea din concediul postnatal. Desigur, sunt şi cazurile fericite, ale angajatelor devenite mame și care și-au reluat activitatea fără nicio problemă şi care ar merita mult mai intens promovate, ca model de bună practică”

Mai multe detalii despre legislația cu privire la statutul mamelor și al femeilor însărcinate pe piața muncii găsiți AICI.