Lectiile anului trecut

Totii autorii din domeniul dezvoltarii personale vorbesc despre cat este de important sa iti inveti lectia. Orice experinta neplacuta prin care treci are loc pentru ca trebuie sa inveti ceva din ea. Daca nu reusesti sa tragi concluzii, sa corectezi si sa mergi mai departe, ea ti se va repeta.

Anul trecut a fost generos in Lectii. Decizia de a le trece pe hartie este ca o polita de asigurare ca le voi avea in vedere in 2011. Nimeni nu invata din greselile altuia, din pacate, insa putem impartasi concluzii si experienta care pot declansa in noi o reactie, un semn de intrebare. Ceea ce nu este chiar putin lucru…

Lectia: Nu poti schimba nimic decat ceea ce este in tine

Ce am facut: Energia pe care am investit-o in a schimba lucrurile, oamenii, evenimentele din exterior ar fi fost suficienta pentru a deplasa un continent. Am renuntat abia atunci cand organismul a intrat in alerta si a inceput sa imi trimita semnale ca este timpul sa ma opresc, ca are si el nevoie de energie pentru a se mentine in echilibru. Atunci a fost un moment in care, fortata de imprejurari, am putut vedea limpede ca, indiferent de acrobatiile pe care le facem, singurele lucruri pe care le putem influenta sunt gandurile si faptele noastre.

Citeam un articol in presa internationala, cu incurajarea: E timpul sa ai un nou job, fara a parasi compania in care lucrezi! Argumentele: odata ce iti schimbi perspectiva din care privesti lucrurile, odata ce renunti sa ma pui accent pe ce nu merge, pe ce nu se poate, pe ce s-ar intampla daca, descoperi ca locul tau de munca arata altfel.

Angajament pentru 2011: Inainte de a ma uita in exterior, voi privi in interior si voi actiona mai intai acolo.

Lectia: Victimizarea este un sindrom, nu o realitate

Ce am facut: Fac parte dintr-o societate care exceleaza in sindromul victimizarii. Ma amuza si intristeaza discutiile surprinse la coada – orice coada – unde intotdeauna se gasesc 3-4 persoane care sa demareze un adevarat concurs de “Cine se plange mai tare”. Am cazut si eu in aceasta capcana a unei mentalitati care ne blocheaza in lamentari inutile, neglijand un amanunt important: problemele au sanse sa se rezolve atunci – si numai atunci – cand actionam.

Am citit si auzit in ultima vreme despre drame aparent inexplicabile: oameni care au renuntat la o viata implinita, uluindu-i pe cei din jur. O explicatie posibila am gasit in postul unui blogger preocupat de dezvoltare personala; daca vei avea ragaz, poate va merita investitia de cateva minute sa parcurci postul sau de aici: The Night I Gave Up on My Life

Angajament pentru 2011: Ma voi antrena pentru a ma plange cat mai putin si a actiona cat mai mult.

Lectia: Am presupus, ilogic, ca oamenii cunosc si impartasesc valorile in care cred

Ce am facut: Am tacut. Si m-am speriat in acelasi timp de non-valorile pe care le acceptam, chiar le asimilam fara sa protestam. Or pasivitatea nu poate atrage dupa sine schimbare. La polul opus, cu ocazia unui interviu pe care il pregatesc pentru numarul din februarie al revistei Cariere, am intalnit un om care vorbeste cu toata puterea despre valori. Sunt aceleasi in care cred si eu. Cu diferenta ca el le difuzeaza in jurul lui, isi construieste “galerii” care il sustin, actioneaza si determina o schimbare. In interviul pe care mi l-a acordat Stephen Covey si pe care il vei putea citi in curand online, acesta a pus accent pe cat este de important sa iti aduci contributia la ceva.

Angajament pentru 2011: Cuvintele au valoare. Voi incerca sa cred mai mult in puterea lor. Dar mai bine ii dau cuvantul lui Al Pacino…