Intre subiect si predicat
Ma duc, cum s-ar zice, in linia intai, acolo unde gandul si rezultatul lui – decizia – sunt puse la lucru. Trec de la subiect la predicat. Probabil ca ne vom reintalni. Eu, tot cu pixul si reportofonul in mana, voi, insa, in ipostaza de actiune.
Au fost ani frumosi. Cei mai frumosi din cariera mea profesionala. Am cunoscut sute de oameni, am intalnit de zece ori mai multi. Am ascultat, am inteles, am invatat. Lectia de capatai a fost aceea ca, indiferent ce am alege sa declaram oficial, pentru fiecare dintre noi, nimic nu e mai important decat propria persoana. Ceea ce e firesc, pana la urma. Cel mai bine vorbim despre noi insine, pentru ca noi suntem ceea ce cunoastem si iubim cel mai mult pe lume, cu exceptia celor dragi din familie. Suntem, altfel spus, specialisti in noi insine, inainte de a fi director de marketing, CEO sau Country Manager.
Exista in fiecare om o mare iubire de sine. Ea transpare mai mult sau mai putin in discurs, dupa cum am invatat sa ne controlam si stapanim ego-ul. Depinde de jurnalist daca gaseste sau nu cea mai potrivita intrebare in stare sa-l scoata pe intervievat din vraja propriei adoratii. Iar aici e intotdeauna loc de mai bine.
In toti acesti ani, am intalnit forme fara fond, dar si oameni minunati. Cum s-ar spune, am redescoperit roata… Am dat cu capul de prag, cu oistea-n gard ori cu prastia dupa nori. Uneori, am reusit sa risipesc ceata, alteori, n-am facut decat s-o ingros, pentru ca, pe cat e de fascinanta, pe atat e de complexa natura umana. Iar la inceputuri, prin 2003-2004, putini erau cei care realizau ca businessul modern are o subtila, dar esentiala legatura cu leadershipul.
Pot spune, fara falsa modestie, ca revista Cariere a deschis un drum nou in presa romaneasca de afaceri. Si sunt mandra ca am fost martor si jucator activ in acest proces. N-a fost usor, dar a fost frumos.
Ma consider privilegiata ca v-am cunoscut si ca m-am bucurat de timpul si respectul vostru. Sper ca satisfactia traita citindu-mi randurile a intrecut episodicele dezamagiri, daca ele au existat. Si mai sper ca v-am amuzat mai tare decat v-am plictisit.
Mai mult decat orice, insa, nadajduiesc ca samanta de bunacredinta, sadita cu atata grija la Cariere, va rodi si dainui, ca cea mai buna dovada ca am facut o isprava buna impreuna. Pe curand, altfel…