În cultura lui “da” inovarea ia viteză!

Crearea unei culturi a lui „da” este esențială pentru crearea unei culturi a inovării. Cu cât vom spune de mai multe ori „da”, cu atât vom genera o cultură a lui „da”, în care vor creşte oameni cu idei inovatoare. Cu cât vom spune mai des „nu”, cu atât oamenii se vor resemna şi îşi vor spune: „Ce rost are să încerc ceva, când, orice aş face, mi se spune nu?”.

Noi, românii, am crescut cu „Nu se poate“, „Nu ai voie”, „Nu este permis”, şi exact acest tip de educaţie axată pe interdicţie, constrângere şi, eventual, pedeapsă se perpetuează acum în conduita noastră de adulţi. Cunoaştem consecinţele: ezitarea, evitarea, neîncrederea, suspiciunea, lipsa iniţiativei – „Nu are rost”; „N-ai ce să faci”– caracteristicile asimilabile comportamentului pasiv-agresiv sunt dominantele mediului politic, social şi economic de la noi. Care sunt explicaţiile pentru care cultura lui „nu” s-a înrădăcinat în România de generaţii şi, mai ales, vom reuşi vreodată să facem pasul către cultura lui „da”?

Ca să înţelegeţi ce vreau să spun, voi face o comparaţie cu SUA, unde, până nu demult, predomina cultura lui „da”. Unii specialişti spun că această trăsătură culturală are rădăcini adânci în trecut – la noi, o istorie de apărare împotriva agresiunii, la ei, axată pe pionierat şi speranţa legată de oportunitățile pe care Lumea Nouă le avea de oferit. Astăzi, cultura lui „da” este specifică mai ales pieţelor emergente şi sectorului tehnologiei informaţiei. Aceste țări și această industrie sunt cele care au îmbrăţişat, de fapt, cultura inovării, care le face să se mişte ca un tren de mare viteză în timp ce altele întârzie sau stagnează.

„Da” nu înseamnă să fii de acord oricând cu orice. Înseamnă „Te-am auzit, voi ţine cont de ideea ta și vom vedea cum funcţionează” spre deosebire de „Să-ţi explic motivele pentru care ideea ta este greșită şi nu te las să o pui în practică”. O cultură a lui „da” este una în care oamenii s-au obişnuit să asculte, să se abţină de la a desfiinţa ideile altora fără argumente, precum și una care să încurajeze iniţiativa.

Într-o cultură a lui „da”, oamenii se vor simţi în largul lor să facă propuneri, să ofere feedback și să experimenteze, fiindcă ştiu că vor fi luaţi în seamă şi că o idee bună este oricând bine-primită.
Într-o cultură a lui „da”, vor şti că sunt îndreptăţiţi să ceară clarificări când nu înțeleg ceva. Ei vor avea siguranţa că „greșelile” trebuie exploatate ca mijloc de învăţare, nu ca motiv de pedeapsă. Doar într-un astfel de climat de încredere, oamenii se vor simţi motivaţi să găsească soluții și să genereze idei noi.

Acest articol a fost publicat in Revista CARIERE Nr. 234/februarie 2017. Pentru detalii legate de abonare, click aici