Flexibilitatea sistemului de invatamant
Un anume grad de toleranta, mobilitatea in gandire, creativitatea, plierea pe realitate stau de partea flexibilitatii.
Verticalitatea vine si ea cu argumente precum consecventa, intransigenta, onestitatea. Pe care dintre noi l-ar prefera un angajator?
"Pe cel flexibil", ar putea raspunde cineva. Pentru ca se poate adapta mai usor la imperativele momentului, pentru ca pune la bataie competente din alte domenii decat cele cerute in job description, pentru ca e mai pregatit sa anticipeze, mai empatic.
"Ba nu!" vine replica. Va fi ales celalalt: ferm, dur – daca e nevoie, tare ca stanca, pe care nimeni nu-l poate clinti de langa misiunea sa.
Chiar daca nu stiu pe cine va alege angajatorul dilematic, sunt sigura ca-l va aprecia pe acela dintre noi care se potriveste cel mai mult cu asteptarile sale. Pe cel capabil sa produca rezultate, folosindu-si, printre altele, si flexibilitatea. Vizez aici capacitatea de a-si organiza si reorganiza continuu informatiile detinute pentru a rezolva problemele specifice.
Un rol esential in formarea unor asemenea oameni il are sistemul de invatamant. Si ma refer indeosebi la cel universitar. Inainte sa ne adecvam sau nu pietei muncii, ne pregatim, acumulam. Invatam acum ca sa muncim maine: in ritmul vietii de maine, pe piata de maine, la standardele de maine. Acest "maine" prin care sugerez viitorul, ar trebui sa-i nelinisteasca pe profesorii si pe formatorii nostrii.
Sa facem un mic calcul. Fac acum o facultate. Urmez niste cursuri dupa o programa in vigoare de cativa ani, gandita cu cativa ani in urma, de oameni care, inevitabil, au deja o proprie istorie a formarii.
La adunare, rezulta un serios decalaj intre actualitatea informatiilor si presiunea viitorului. Cum pot sa-i cer unui absolvent sa gandeasca modern, sa inventeze, sa anticipeze, sa fie performant in context international, cand educatia lui profesionala se face dupa modele, cel mai adesea depasite. Un sistem de educatie profesionala caracterizat prin flexibilitate, prin ancorare in realitate, in practica, anticipativ, ar fi o buna solutie.
Americanii isi pun aceasta problema. Noi de ce n-o facem?