Exod

Asa cum voi n-aveti somn, nici ei n-au. Si nu pentru ca sunt in Vama, incercand sa-si aminteasca intre a cata si a cata bere erau cand s-au despartit de iubitul/a cunoscut/a in tren, cu care ar fi vrut sa se casatoreasca pe la miezul noptii, daca n-ar fi strigat cineva sa iasa din mare ca s-a gasit intr-un cort, pe plaja, o sticla intreaga de votca… Si nici pentru ca sunt in team building pe o insula in Grecia, cu tot staff-ul, sau la plaja, la bulgari.

Unde sunt, totusi, ei? Tinerii nostri talentati, high potentials, starurile in devenire? Acasa, precum cei mai cuminti dintre pamanteni. Si ce fac ei acasa, pe vremea asta, cand ar trebui sa-si alerge si consume vacanta? Bagaje! Ai nostri tineri, stau, deci, in camerele lor, in shorturi si maiou, cu mainile in sold, in mijlocul unei gramezi de toale, indecisi ce sa-si arunce si ce nu in valiza.

Pe jos, printre textile, de-a valma, laptopul, scrumiera, plicul cu biletele de avion, formularul incifrat de „admission”, lung de sapte pagini, incarcatoare, DVD-uri, un box desfacut de apa, o cutie turtita de bere si cateva harti… Viitorul oras de resedinta… Europa, de obicei… Muzica urla in casti. Sangele clocoteste.

Intr-o saptamana sau peste o luna, foarte curand, oricum, intrarile sfioase ale mamei in camera cu un pretext-clatita fierbinte, vor fi istorie. Viata lor profesionala se pregateste de salt. In afara cercului. Pe alt nivel. O bursa Erasmus, un job-proiect, un master, o slujba europeana… Sunt multi, dar nu atat de multi cati ar inghiti o Europa flamanda de sange proaspat: raman burse neatinse, in asteptarea altei generatii de curajosi care sa aplice.

Cei despre care vorbesc nu pleaca pentru bani, nu sunt „muritori de foame” cum reiese din sondaje online. Stiu sigur ca resortul nu le e financiar. Sunt grabiti sa consume adrenalina unor noi sanse in cariera, altundeva decat in Romania. In paginile acestui numar, colegul meu, Mihai Cristian Stirbu, surprinde cateva astfel de iesiri din cerc…

E cald, e naucitor de cald in cercul verii. M-as lasa lichefiata de lene daca nu m-ar nelinisti aceste zboruri a caror vinovatie o resimt cumva. Daca n-ar fi asa de cald, poate mi-as si asuma-o. Voi cum va simtiti cand ii vedeti cum pleaca? Nu aveti nici un frison?