De ce smerenia nu prea are legătură cu umilința?
Poate că pare paradoxal ca în plină eră a transformării digitale, când tocmai am făcut apologia liderului digital, să abordăm subiectul liderului smerit. Pare că smerenia, un cuvânt care sună oricum ușor arhaic, se situează la polul opus al liderului digital, produsul Revoluției industriale 4.0. S-a creat și o oarecare confuzie care vine din calchierea echivalentului englezesc „humbleness” în românescul „umilință” sau și mai departe de sens, asociat cu „modestia”.
Cuvântul „smerit” aproape a dispărut din limba română, la fel și asocierea „lider smerit”, pe care o întâlnim cu atât mai puțin în viața reală, și care este asociată spațiului monahal. La nivel mondial, leadershipul de calitate care face deseori referire la smerenie este numit „humbleness”, iar asocierea acesteia cu umilința ne-a îndepărtat de sensul primar. Etimologic, cuvântul „smerenie” provine din limba slavonă – „mera” însemna „măsură”, de aici și sensul inițial, legat de „a reveni la adevărata măsură”, „a deveni ceea ce ești cu adevărat”. A fi smerit are deci legătură cu a conștiința de sine și trăirea întru dreaptă măsură. Tot limba română, cu ale sale subtilități și profunzimi, ne întoarce la sensul corect.
La polul opus al smereniei se află sminteala, un fel de pierdere a busolei care aduce persoana repectivă într-o degringoladă pe toate planurile vieții. Extrapolând, liderul smintit e cel care și-a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca și cum și-ar fi pierdut-o.
Matthew K. Cross: Leadershipul este știință și artă
În limba română, înainte de „serviciu”, a existat „slujbă” și invitația de a munci ca și cum ai sluji. Semenilor, comunității. Un mod idealist și nobil de a te raporta la muncă. În trecut, aceste valori erau trăite autentic pentru că liderii de odinioară erau animați de o conștiință puternică și erau conștienți de misiunea lor – cea de a fi în slujba semenilor lor. De aici și „servant leader”, acel leadership de slujire care dă fața umană a unui lider. Azi, aceste cuvinte au căzut în desuetudine, sufocate de marcantilism. Prea puțini mai trăiesc azi aceste sentimente, iar cei care reușesc strălucesc ca diamantele, îi vezi și îi simți. Sunt autentici, fără să facă vreun efort.
Regina Maria: Portret de verticalitate socială și civică
Așadar, un lider smerit este departe de a fi umil, cu capul plecat, temător ori naiv; dimpotrivă, atunci când situația o cere, poate fi asertiv, aprig, tăios. Smerenia vine din poziționarea corectă față de oameni, în mijlocul lor, niciodată deasupra, iar de aici dreapta măsură cu care acționează în diverse împrejurări. Un lider cu aură de înger, am putea spune, care ne provoacă la introspecție și re-evaluare a sistemului de valori. Chiar dacă e un model greu de atins și pare în contradicție cu regulile businessului și ale vieții moderne, e un model aspirațional pentru care merită să te antrenezi toată viața.
Ce câștigă leadershipul prin smerenie? – e întrebarea la care răspunde simplu Matthew Cross, scriitor titrat internaţional, speaker şi strateg de top de talie mondială, fondatorul și CEO al Leadership Alliance: „Totul. Smerenia construiește o punte aurită care nivelează terenul dintre lideri și cei din jurul lor. Ne reamintește tuturor că, în esență, suntem cu toții la fel: toți merităm respect, recunoaștere și oportunitatea de a învăța și de a fi lideri mai buni, atât în viața profesională, cât și în viața personală.”
Smerenia și stima de sine sunt sursa ta de bine
Așadar „sus inimile!” și acolo se va așeza și mintea noastră.
Foto: Pixabay