De ce salutam normalitatea?
Intrebarea este "De ce?" sau, mai corect "De ce vorbim despre munca temporara si de ce vorbim abia acum?". De ce salutam normalitatea? Pentru ca munca temporara a existat, exista si va exista intotdeauna acolo unde se face business. Faptul ca guvernantii nu o vad sau nu vor sa o vada, nu-i anuleaza existenta. Politica strutului: bag capul in nisip si ignor ce se intampla la suprafata ca sa nu fiu nevoit sa accept realitatea. Ce castiga statul astfel? Sansa de a impozita la greu tot ceea ce inseamna profit si senzatia ca pastreaza controlul.
Aproape orice activitate presupune un grad mare de mobilitate. Putine sunt locurile in care munca are un parcurs egal. Inevitabil, apar varfuri de sarcina. Eu le-as spune proiecte. Veti vedea, legiuitorul le numeste misiuni. Primul domeniu la care ma gandesc este turismul, implacabil legat de anotimpuri si de programarea concediilor. Unii sunteti deja la mare, populand hoteluri, restaurante si parcuri de distractie. In jurul vostru forfotesc receptioneri, ospatari si ghizi-interpreti. De unde a aparut aceasta armata de oameni? Unde a fost ea cand pustiul fluiera singur pe plaja? Sau e o generatie spontanee, nascuta la comanda, din spori? Armata aceasta este o multime de oameni antrenata intr-un proiect. Adusa sa munceasca acum, pentru ca acum e sezonul in toi, de catre cei care fac business in turism. Cand va veni toamna, misiunea se va incheia ca sa inceapa alta, in alta parte, poate la munte, pe partia de schi. Alt om de afaceri, alta misiune, dar aceeasi munca temporara.
Haideti sa luam alt exemplu, independent de vreme, de aceasta data: publicitatea. Realizarea unui spot publicitar presupune o conjugare de resurse. Ce motive ar avea agentia de publicitate sa angajeze permanent, pe bani adevarati, multimea de sunetisti, luministi, arhitecti, actori si regizori, cata vreme nu stie cand va veni urmatoarea comanda si ce cerinte va implica? Vine un consultant intr-o firma, pentru o zi sau pentru o saptamana. Ca sa se poata desfasura, are nevoie de o secretara, un sofer sau un traducator. Ce face patronul gazda? Isi paralizeaza propria activitate ca sa-i cedeze resursele? Nici gand! Treaba merge mai departe. Ii pune la dispozitie consultantului oamenii de care acesta are nevoie pe durata misiunii.
Sa ne punem si in pielea celui care face research. Un client ii comanda un studiu de piata pe mediul urban, urmatorul – nu stim peste cata vreme – vrea sa stie cum se consuma melcii in satele de munte. Ce face firma de research? Ati ghicit! Apeleaza temporar pentru proiectul cu pricina la operatori de interviu.
Si as putea continua: constructii, agricultura, arta… Intr-o economie normala exista munca temporara si e bine ca e asa nu numai pentru oamenii de afaceri care-si dezvolta profitul, nu numai pentru persoanele care pot castiga astfel bani cinstiti, chiar si pe termen scurt, dar si pentru guvernantii nostri care ar trebui sa exulte de fericire ca oamenii vor sa munceasca din orice pozitie.