Cum influenteaza modelele corporatiste tanara generatie?
De curand am tinut un workshop cu Board-ul uneia dintre cele mai importante Organizatii Non-Guvernamentale Studentesti din Romania. Pe scurt un ONGS. Cei care ma cunosc stiu ca este unul din felurile in care am ales sa dau inapoi comunitatii. Cei ce nu ma cunosc ar putea crede ca este felul in care ma ingrijesc ca va avea cine sa-mi plateasca pensia in 2037.
Am ajuns sa tin acest workshop dupa ce Presedintele Board-ului, o fetisoara cu ochelari, plapanda si frumusica, mi-a cerut sa ne intalnim ca s-o invat cum sa-si motiveze colegii din Board sa-si respecte termenele si promisiunile. Se ”cam saturase” si se gandea ca ar putea rezolva problema daca ar vorbi ”pe bune cu cei care sunt OK” si ar stabili un sistem de pedepse pentru cei indisciplinati. Mi-a cazut cerul in cap! Dupa vreo doua ore de discutii am reusit s-o linistesc si am stabilit ca ar fi bine sa ne intalnim cu colegii ei din Board, ca sa incercam sa gasim o solutie impreuna.
Asa ca vineri dimineata m-am pus pe treaba cu opt copii care-si iau foarte in serios rolul de membru al Board-ului. I-am intrebat ce viseaza despre organizatia lor peste cativa ani. Mi-au impartasit ca viseaza sa fie cea mai apreciata ONGS la nivel national. I-am intrebat in ce cred si mi-au povestit despre lucruri ca: Sinceritate, Profesionalism, Prietenie, Curaj si Inovatie. I-am intrebat care este interesul lor personal in a fi membri si mai apoi liderii organizatiei studentesti. In unanimitate mi-au spus ca au vrut sa invete, sa experimenteze si sa se descopere. In plus au vrut sa cunoasca cat mai multi oameni si sa se ”conecteze social”.
Dupa ce am stabilit ce vor, i-am rugat sa analizeze ce au in comun si ce nu. Daca ati privit vreodata o sedinta de lucru a unui ONGS probabil ati avut ca si mine sentimentul ca va uitati la un stup de albine intr-o zi in care-si hranesc matca. Agitatie, multe idei si intrebari, multa energie consumata. Cineva incearca sa puna ordine in desfasurarea intalnirii dar nu prea reuseste, asa ca renunta. Se face apel la reguli si procedurile create anterior. Doua trei grupuri discuta in acelasi timp, intr-un colt cineva trimite frenetic sms-uri. Se pun pe masa ”probleme”, se fac planuri, se iau decizii. Se cauta consensul si confirmarea ca sunt cu totii de acord. Toti spun OK asa ca sarcina-i gata! Pana aici nimic surprinzator, nu? Chiar este haios sa-i vezi cum se joaca de-a oamenii mari.
I-am intrebat ce fac acum si ce-i preocupa. Mi-au spus ca sunt foarte prinsi. Ca au intarziat cu recrutarea noilor membri iar sponsorizarile nu sunt la nivelul asteptat, motiv pentru care sunt foarte in urma cu deadline-urile la PROIECTE. Proiectele sunt foarte importante pentru ei si anul asta trebuie ca ele sa iasa cel putin la fel de bine daca nu mai bine ca anul trecut. In plus unii dintre membrii vechi nu-si prea asuma responsabilitatea, „omuletii” care vin sa se inscrie in asociatie nu stiu ce vor si toate astea ii tensioneaza si frustreaza. Oops!?
I-am intrebat: „Unde este invatarea in toata ecuatia asta?” Cand si cum si-au propus sa experimenteze si sa greseasca, pentru ca, vorba aceea, din greseli invatam, nu? Cand au timp sa se joace si sa-si foloseasca imaginatia, sa inoveze? I-am intrebat daca vad cat de mare este discrepanta intre ce vor sa faca si ce fac de fapt? Au vazut!
Ceea ce s-a intamplat vineri nu este o exceptie. Majoritatea ONGS-urile au PROIECTE, isi schimba Presedintele in fiecare an, au diferite departamente, se ”bat” pe membri incercand sa-i recruteze in acelasi timp, alearga dupa sponsorizari cam pe la aceleasi companii si in general fac ”ceea ce trebuie sa faca si se face intr-un ONGS”.
Toate organizatiile studentesti obtin mai mult sau mai putin aceleasi rezultate in timp ce liderii lor sunt tensionati, frustrati si cam tristi. Si toate astea pe baza de voluntariat!
Nu vi se pare ca seamana izbitor cu ceea ce se intampla in companiile din Romania si din lume? Diferenta notabila e ca in business exista salariul. Managerii din business cu care am discutat de-a lungul timpului despre acest fenomen de mimetism au avut reactii impartite. Unii au zis : ”Hmm, nasol daca se comporta asa inca inainte de a ajunge in business. Inseamna ca nu avem nicio sansa de schimbare”. Altii au zis : ”Foarte bine, ii luam deja injectati si se vor integra usor”. Eu unul sunt dezamagit de faptul ca fenomenul se acutizeaza. In ultimii ani am vazut atat de multa incrancenare, blazare, incremenire intr-un model al trecutului, nefericire personala si profesionala incat sincer nu cred ca asta e calea pentru cei ce vor fi in cativa ani de acum inainte liderii din business-ul romanesc.
Din fericire in acesti ani am vazut si povesti de succes, oameni care si-au descoperit o noua cale si si-au schimbat modul de gandire si comportament. Povestile lor sunt prea putin mediatizate in randul tinerilor si nu numai. Experienta si contributia lor este prea putin folosita, cu toate ca sunt multi cei care vor s-o faca.
Ca sa folosim aceasta energie impreuna cu colegii mei ne-am propus sa fim de folos tuturor organizatiilor studentesti care-si doresc sa regandeasca si sa redefineasca modul in care exista si se comporta. Mai mult decat atat, la inceputul anului viitor, vom initia un proiect care sa defineasca o cauza comuna si sa uneasca cat mai multe ONGS-uri. Individual studentii sunt sortiti dezamagirii si dezgustului fata de ceea ce se intampla in jurul lor. Impreuna, pot fi puternici si pot avea un cuvant de spus in schimbarea a propriului viitor si a societatii romanesti. Daca vor.
Noi vom avea nevoie de ajutorul managerilor care vor sa-si impartaseasca experienta, cu bune si cu rele, deschis si necosmetizat. Ii invit pe toti cei ce vor sa fie parte din acest proiect sa ne scrie. Hai ca se poate!
Bio Dan Berteanu:
Din ambitie, am hotarat sa urmez facultatea de Automatica si Calculatoare. Am realizat foarte repede ca nu am sa devin niciodata un profesionist in domeniul calculatoarelor. De aceea in 1994 am decis sa invat cat mai bine trei lucruri: sa vand, sa ajut oamenii sa se dezvolte profesional si sa construiesc un business de succes.
O fac si acum.
In acesti 17 ani am avut sansa sa inteleg provocarile unei corporatii din domeniul bunurilor de larg consum, sa contribui la consolidarea unei companii B2B din domeniul produselor industriale si sa particip la start-upurile unui business de training si a unui de specialty recruitment.
Pana in 2002 am avut norocul sa contribui in mod direct la formarea si dezvoltarea profesionala a catorva sute de oameni. In ultimii nouă ani, cu ajutorul seminariilor AchieveGlobal sau Kepner-Tregoe, s-au facut cateva mii. In 2009, o data cu lansarea Talent Stream, am avut sansa sa contribui la recomandarea “oamenilor potriviti pentru locurile potrivite”.
Din 2010, ca Presedintele al boardului United Business Development, ma ocup de politica de expansiune si integrare post achizitie ale holdingului.
De fiecare data m-am simtit responsabil de a asigura cele mai bune premise pentru succes oamenilor cu care am lucrat sau am interactionat. De fiecare data am avut mari satisfactii facand asta.
Le am si acum.
