Chiar ne este indiferent?
S-ar inrosi liniile telefonice, s-ar bloca e-mailurile si ar vui presa internationala. CNN-ul ar trimite imediat o echipa aici. Proteste de strada, de alee sau de bulevard. Sindicate si ONG-uri. Uniunea Europeana si Tribunalul de la Haga. Ce mai?! N-am mai avea liniste pana nu ne-am repune in drepturi. In dreptul de a vota.
Cum insa e vorba doar de un scenariu si dreptul de vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat sta bine-merci in buzunarul nostru, totul e in regula. Adica, ne ajunge. Il avem si facem ce vrem cu el. Respectiv, nu votam. De-asta e drept si nu obligatie.
A trecut 6 iunie si o sa treaca si 20. Aproape jumatate dintre noi am votat. Pentru ceilalti, a plouat si nici nu ne-am simtit prea bine. De obicei, nu lasam pe seama altcuiva nici sa ne aleaga cafeaua. La decizii mai importante, cum este constitutia, leaderii sau viitorul nostru, suntem mult mai toleranti. Nu-i cunoastem, poate nici nu le impartasim convingerile, poate ca nici nu ne reprezinta, dar ii lasam pe ceilalti sa decida pentru noi.
Pentru ca: cine sunt eu? Un strop de ploaie, un om, un vot! Nesemnificativ pe langa celelalte milioane. Nimic mai fals! Amintiti-va tensiunea alegerilor prezidentiale din 2000, in SUA. Chiar daca George W. Bush si Al Gore au fost votati de milioane de oameni, diferenta intre a fi sau nu fi ales, acele zero virgula procente decisive au fost date de un numar surprinzator de mic de alegatori. Calculati din curiozitate de cate voturi a fost nevoie ca unul dintre primarii de sector sa fie ales chiar din primul tur, in conditiile in care un sector din Bucuresti are aproximativ 3 sute de mii de suflete si au votat in jur de 150 de mii. Veti constata ca fractiunea de procent decisiva, peste 50%, a insemnat de fapt o mana de oameni. Vedeti asadar ca suntem importanti, contam in ecuatia electorala.
Veti zice ca nu aveti ce alege, ca nu-i cunoasteti, ca nu stiti ce partid reprezinta si daca-i deosebeste ceva de ceea ce a fost pana acum. Sa va spun o noutate: s-au inventat radioul, televiziunea si presa scrisa! Ciuliti urechile: veti afla ca se vorbeste despre noi, despre cum vom respira, munci, cotiza la buget, circula si invata maine. Chiar ne e indiferent?