Ce bine-mi șade azi cu pălăria verde!
Astăzi nu am chef să mă cufund din nou în cifre și informații, nu vreau să mai caut explicații logice ori argumente. N-am chef nici de emoții, nici de prudență. Astăzi vreau doar să dau frâu liber gândurilor și să mă las pradă ideilor nebunești. Am eu una ce nu-mi dă pace de ceva vreme, doar că, până azi, nu m-am simțit suficient de pregătită încât s-o explorez.
Ultimul an mi-a fost un bun profesor.
Așa că, azi, înhaț din cui fix pălăria verde și, cu curajul dat de ea, mă proțăpesc în dreptul oglinzii și-mi spun: Hei, oare ce-ai fi câștigat de n-ai fi fost femeie?
Ups!… Ce bine-mi șade azi cu pălăria verde! Ca bărbat, nu cred că aș fi arătat așa de șic. Dar, desigur, aș fi reușit să înot mai mult în largul mării și să mă cocoț mai sus pe-o stâncă. Poate aș fi fost mai rezistentă, poate mai dură, mai perseverentă – deh!, natura ne-a înzestrat cu resurse diferite. Dar, oare, ce aș fi pierdut? Poate ceva finețe, poate ceva profunzime sau echilibru, poate un strop de ambiție – deh!, tot de la Mama Natură daruri. În rest…
Dintotdeauna mi s-a părut complicat, ca femeie, să te așezi în papuci de bărbat. Astăzi însă, am curaj, o fac. Ce sobri sunt, iar tălpile mele, privite de sub borul pălăriei verzi, par atât de mici în ei! Dar, experiența m-a-nvățat deja, de multe ori nici nu contează mărimea tălpii, ci forța, determinarea cu care calci. Depinde de fiecare dintre noi ce alege, să calce apăsat sau abia să atingă pământul.
Poate de aceea, deși, teoretic, suntem pe deplin egali, în practică, împărțind aceleași birouri, papucii lor sunt uneori mai scumpi, iar împărțind aceeași casă, papucii noștri, de multe ori, mai uzați. În general. Pentru că, de sub pălăria verde, cea care îți oferă cea mai largă perspectivă, înțelegi că nimic nu e ușor, dar că, dacă îți iei viața și rolul în serios, reușești să-ți asumi și să oferi cu egală generozitate.
Evident, încă mai avem de trecut bariere sociale, de învins cutume și demolat stereotipuri, de conștientizat vulnerabilități și reparat trepte, dar dacă am învățat ceva în lunile astea, e cât de mult s-ar simplifica lucrurile dacă, măcar pentru o secundă, ne-am așeza unii în papucii altora și am face schimb de roluri: soți între soți, părinți și copii, femei și bărbați, lideri și echipe.
Ca femeie, astăzi, însă, nu am cum să nu mă consider binecuvântată că m-am născut în aceste vremuri și pe acest continent. Și să nu vreau să mulțumesc și să fiu recunoscătoare tuturor femeilor dinaintea sau din viața mea, care au făcut posibil ca eu să pot să fiu și să scriu, acum și aici, toate lucrurile acestea. Să am șansa să pot să decid, să aleg, să aspir.
Ce bine-mi șade, zău, cu pălăria verde, din toate șase, astăzi, preferata mea!
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 270
Pentru abonare, click aici
