Cat suntem “produse” si cat oameni?
Obisnuiam sa nu pun mare pret pe aparitiile in media, convinsa ca valoarea a ceea ce fac este cea care conteaza ca argument exclusiv intr-un dialog profesional. Vanitatea nu imi este un termen strain dar gratie cliseului “mie nu mi se poate intampla”, credeam ca in cazul meu lucrurile stau altfel.
Pana cand m-am uitat mai cu atentie:
- La mine. Unul dintre criteriile pe baza carora ii aleg pe cei carora le propun sa fie prezenti in articolele pe care le pregatesc este indiscutabil cel legat de imagine: cat de “profi” este imaginea lor? In ce alte publicatii au mai aparut? Cat de dinamica este firma pe care o conduc (concluzie pe care o trag in functie de “up-date”-urile de pe blogul lor, de pe FaceBook sau de pe pagina oficiala a firmei)?
- La bunii mei colaboratori. Am privilegiul unei relatii speciale cu o parte din reprezentantii comunitatii de consultanta in management si training din Romania. Cu ei, dialogul baleiaza intre ultimele noutati, cele mai mari preocupari ale industriei si, cel putin la fel de interesant, culisele acesteia. L-am ascultat cu gura cascata pe unul dintre vechii mei prieteni, un foarte bun trainer, care imi spunea ca marca masinii pe care o conduce nu a fost decizia sa exclusiva, ci a pietei: valoarea contractelor este si in functie de marca masinii pe care o conduci. Nimic exagerat, daca ne gandim la comportamentul consumatorului, care scrie cu o anumita marca de stilou, este fidel unui brand anume de echipament audio, lucreaza cu x care conduce o masina y, care se inscriu pe acelasi nivel, middle, premium sau de lux ca si marca ceasului pe care il poarta la mana samd.
- La “guru”. Intr-un interviu luat unui “sales guru“, acesta mi-a povestit despre bunul sau prieten, un consultant care prefera masinile foarte sport si foarte scumpe dar pe care le conducea doar in week-end. Aceasta pentru ca daca ar fi condus o astfel de masina la intalnirile de afaceri – da, in spatele unei ferestre se afla mereu cineva care vede ceea ce nu vrei sa vada – potentialul client ar fi fi tras concluzia ca tariful perceput de prietenul respectiv este cu mult peste bugetul avut de client.
- La “business”. In general, exista doua comunitati care ne “evalueaza”: industria in care lucram si industria careia ne adresam. Fiecare jucator al unei industrii ii cunoaste pe ceilalti dincolo de jocurile de imagine: stie destul de bine ce poate fiecare, ce realizari are, cat de serios este in derularea proiectelor etc. Insa nu de aici vin banii, nu de aici vine “business”-ul, ci din industria careia ne adresam. Aceasta nu este atat de atenta la miscarile subtile ale pietei in care activeaza un furnizor de servicii, vede doar varful aisbergului: cine se vede mai bine, cine lasa o impresie mai buna, cine are un discurs mai convingator.
Din toate aceste motive, cand primiti o invitatie din partea unui jurnalist de a contribui cu un punct de vedere la un material pe care il pregateste, veti avea de castigat daca o veti trata cu seriozitate si daca, ulterior, veti avea grija ca despre aparitia dvs. in mass-media sa afle cat mai multa lume. Niciodata nu se stie carui potential partener de afaceri ii veti atrage atentia, deschizand astfel o usa catre un proiect interesant.