Când reflectoarele se sting
Deseori am fost întrebată ce este cel mai greu de gestionat în profesia de jurnalist. Și aproape la fel de des, interlocutorii mei au rămas uimiți de răspuns: ECHILIBRUL. Pentru că, deși poate părea ușor ciudat să-l așezi deasupra riscurilor și responsabilității enorme pe care ți-o asumi atunci când devoalezi fărădelegi (eu fiind specializată în jurnalism de investigații), în final, el e cel ce dă cu adevărat valoare muncii noastre. Modul în care îți gestionezi și redactezi informațiile, rigurozitatea documentării, acuratețea concluziilor sunt esențiale pentru succesul anchetei… dacă vrei să fie una cu sens și rezultate concrete, incontestabile. Dacă muncești doar ca s-ajungi pe prima pagină într-o zi, dacă te mulțumești c-o strălucire de moment, atunci, probabil ești doar vânător. Și iată cea de a doua componentă esențială a echilibrului în meseria noastră: gestionarea succesului.
Știu și eu, și, categoric, știți și dumneavoastră, jurnaliști care, cățărându-se pe o popularitate de mucava, se cred deja mici Dumnezei. Și împart pedepse, și dau verdicte, împăunandu-se cu o falsă importanță plasată la limita aroganței.
La urma urmei, toți avem nevoie de recunoaștere publică, dorim să fim aplaudați.
Înlocuiți în tot ce am scris mai sus cuvântul jurnalist cu orice altceva: manager, lider, director, medic, profesor, magistrat, polițist, politician etc., iar în loc de cuvântul anchetă, citiți: business, proiect, pacient, elev/student, sentință, dosar, program de guvernare etc. Categoric, orice profesie impune risc și responsabilitate, cere dăruire și efort, ceea ce ne face unici însă este ințelepciunea cu care găsim echilibrul și gestionăm succesul. La urma urmei, toți avem nevoie de recunoaștere publică, dorim să fim aplaudați. Interesant este cum obținem strălucirea și ce sens îi dăm: performanță, împlinire de sine, popularitate, funcții, titluri, diplome, recompensă materială/avere.
Dificil concept succesul, nu-i așa?! Și asta pentru că e atât de personal, de intim! Evident, societatea ne provoacă în permanență, pune etichete, întocmește topuri, stabilește ingrediente, căutând o rețetă universal valabilă. Nu există! Succesul n-are limite, n-are reguli. Există doar jurnaliști, manageri, savanți, medici, profesori, magistrați, polițiști, politicieni etc., într-un cuvânt OAMENI, cu educația, sentimentele, dorințele și trăirile lor, profesionale și personale. Dacă vreți musai să le cuantificați succesul, priviți-i când ies din scenă. Cine sunt și ce simt când reflectoarele se sting. Căci, recunoaștem sau nu, vrem, sau nu vrem, adevărata față a succesului este cea din spatele cortinei!
Sursa foto: Teatrul Maria Filotti
Articol preluat din numărul 264, februarie 2020, al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.