A doua sansa

Dar conversia profesionala nu inseamna doar raspunsul la comandamente macro-economice. Si aici imi place sa va atrag in discutie. Viata profesionala nu are intotdeauna o traiectorie liniara. Vise de tinerete neimplinite, conjuncturi organizationale in care ne lasam prinsi cu pasiune sau talente descoperite tarziu – sunt cateva dintre resorturile care ne pot scoate de pe un fagas si arunca pe altul.

Trebuie sa ne obisnuim cu ideea, sa avem in vedere perspectiva. Nu inseamna cumva ca fac apologia ambiguitatii pregatirii profesionale sau ca pledez pentru oportunism. Nici gand! Vreau doar sa semnalez ca viteza cu care se schimba lucrurile pe piata muncii cere, macar in plan mental, mobilitatea profesionala. Priviti portretele oamenilor de succes evocati in "Cariere": filozofi – lucrand in presa, biologi – facand marketing, ingineri – dand consultanta in resurse umane sau filologi – implementand management.

Oameni care si-au descoperit vocatia mai tarziu sau care abia acum si-au gasit contextul propice dezvoltarii talentului.

Ce au in comun acesti oameni?

Curajul de a schimba, de a-si rasturna obisnuintele, de a se aseza in pozitie de ucenici, atunci cand varsta i-ar indreptati la rolul de mentori. Umilinta de a o lua de la capat cu invatatul, cu ascultatul atunci cand in meseria de baza ar fi putut fi ei insisi la tribuna.

Cerbicia de a se afirma in spatii deja ocupate de oameni ai breslei si de a-si asuma rolul ultimului-sosit, de a transforma stangaciile inceputului in competenta. Sunt multi, sunt putini? Nu conteaza. Ceea ce are cu adevarat relevanta este ca se poate! Ca o meserie aleasa candva poate fi schimbata in succes. Ca idealul profesional poate suporta mutatii. Ca exista o a doua sau a treia sansa. Cu conditia sa dovedim onestitate fata de noi insine, vointa si o constanta aplecare spre a fi (cei mai) buni in ceea ce facem!