“De Crăciun, fii mai bun”. Ai timp pentru a fi bun cu tine?

Albert Einstein a fost invitat, cândva, la o emisiune de televiziune, unde a fost întrebat ce este lumina. A răspuns că s-a dus crezând că îi vor permite să cânte la vioară. A cântat. Când i s-a cerut din nou să explice ce este lumina, el a răspuns: “Umbra lui Dumnezeu“. Există, după cum explică cel care relatează acest lucru în una din cărțile sale, Paz Torrabadella (licențiata în psihologie și specialistă în comunicare și dezvoltare personală), răspunsuri care depășesc rațiunea, dar satisfac sufletul. Sunt interpretări globale, poetice.

Bunătatea, curajul și îndrăzneala, hotărârea și încrederea în sine și în ceilalți pot fi dezvoltate chiar acum. În atmosfera Sărbătorilor de iarnă, a Crăciunului sau oricum s-ar numi Sărbătorile tale! Cum putem să devenim mai buni? Este o întrebare care ar trebui să ne “bântuie“ nu numai “la ocazii”. Ci tot timpul. Acel timp care trece, dar poate stă pe loc, așteptându-ne să devenim.

Se spune că a fi bun este apanajul oamenilor care au simțit bunătatea și iubirea. E apanajul celor care au văzut scânteia. Acea scânteie din ochii oamenilor care simt iubirea și au puterea de a se bucura împreună sau de la distanță.

Am vorbit despre toate acestea cu Carmen Goșa, psihoterapeut Integrativ (Institutul Român de Psihoterapie Integrativă).

Carmen Goșa, de când crezi că suntem buni? De când începe bunătatea noastră?

Din copilărie. Parcursul firesc începe în copilărie. Când învățăm să fim buni. În timp ce simțim și primim iubirea și atenția persoanelor disponibile emoțional, relațional, cognitiv și comportamental să răspundă solicitărilor micuțului om.

Dacă cineva nu a fost într-o situație prielnică împlinirii acestor nevoi în copilărie, nu-i nimic, ele se pot împlini pe parcursul vieții cu ajutorul unui proces psihoterapeutic. Doar cu condiția ca omul să identifice modelul disfuncțional de manifestare. Și să dezvolte intenția conștientă pentru dezvoltarea unui alt model de funcționare și împlinirea nevoilor necesare unei dezvoltări umane armonioase și integrative – bine cu sine, bine cu ceilalți.

Perioada Sărbătorilor de iarnă este, adesea, o perioadă a fugii către împlinirea planurilor de peste an pe ultima sută de metri. E normal?

În cele mai fericite cazuri este un timp al autoevaluărilor și proiecțiilor pentru viitor, și acestea sunt în special ale celor care au învățat că a fi important pentru sine și a avea grijă de împlinirea nevoilor personale reale nu este un act de egoism. Ci un beneficiu adus în același timp și celorlalți, dar și cazul copiilor. Un timp al formulării dorințelor, al năzuințelor, al intențiilor pentru timpul ce va urma, dar mai ales al exprimării nevoilor actuale sau neîmplinite până acum.

Copiii scriu scrisori Moșului, în care spun ce au făcut, ce cred că au împlinit și cum pot îmbunătăți, ce vor să le aducă, asumând promisiunea că vor face ce trebuie în viitor, atât cât vor putea, și știu că merită oricum să fie iubiți și așteaptă curioși și bucuroși să vadă cum le este împlinită dorința.

Și adulții?

Adulții uită să se oprească. Le scapă din vedere adesea nevoia umană de conectare, nevoie manifestată și împlinită în preajma Sărbătorilor. Mai cu seamă în preajma Sărbătorilor de iarnă. Mai sunt persoane care se tem inconștient, conform modelelor de interacțiune umană învățate, de respingere, și astfel resping conectarea, de teama despărțirii, pierderii ori a nu face față emoțiilor covârșitoare.

Ce-ar fi să ne imaginăm o zi de iarnă ca în povești? Ce putem învăța dintr-o asemenea “simplă proiecție”?

O zi din aceea când zăpada cade lin, liniștită, iar urmele pașilor sunt ascunse sub albul imuabil al fulgilor de nea? Soarele-și aruncă privirea printre genele gri pline de alb ale Universului și zâmbește așteptând să ne bucurăm de noile cărări pe care le putem trasa pe omătul curat. Ori așteaptă să vadă cum înțelegem că graba, evitarea, amânarea, ascunderea și frica ne vor îndepărta de tot ce putem face în favoarea noastră. Dacă nu luăm în seamă modelul pe care ni-l oferă acest calm atent și iubitor pe care îl putem primi cu curiozitate și implicare în acțiunile proprii asupra noastră, cu îngăduință pentru a putea auzi ce este în interiorul nostru, cu speranță pentru șansa regenerării.

Îmi amintesc că mi-a plăcut un citat al lui H.D. Thoreau: Tot ce oamenii îți vor spune că nu poți face, încearcă și ai să vezi că poți. Am să adaug ca valabil fiind și pentru cel ce sieși își spune astfel.

Ne-am obișnuit să tot auzim, în această perioadă, expresia „minuni de Crăciun”…

Vrei să mă întrebi dacă minunile există? Câtă vreme mai avem curaj să ne oprim și să privim cu înțelegere către noi, câtă vreme vom fi conștienți că de noi și doar de noi depinde să facem totul pentru a ne urma visele și a ne împlini năzuințele, oricât de greu și imposibil ar părea, speranța și minunile vor exista.

De tine doar depinde modul în care te raportezi la viață, modul în care interpretezi și procesezi experiențele prin care treci sau ai trecut de-a lungul vieții. În tine stă puterea de a simți frigul sau de a vedea șansa de activare a hormonilor fericirii când ninge sau plouă. Stă în controlul tău să schimbi modul de gândire și de acțiune, să oprești gândurile iraționale și catastrofale și să vezi ce poți face acum, aici, cu tine și cu oamenii care îți rămân alături. Când tot ce poți să faci este să te ridici sau să rămâi căzut, ascultă înăuntrul tău și privește cu ochii minții mișcările pe care urmează să le faci pentru a te ridica , ce urmează să faci apoi și acționează. Nu știi ce să faci apoi? Mergi! Înainte! Simți că nu mai poți? Mai poți puțin și încă puțin, atât cât ai nevoie să poți! Mergi!

Cum e să știi că poți să fii suficient de bun? De cald, de îngăduitor, de atent…Adică ceva mai mult decât eternele reclame de Sărbători, pline de îndemnuri pozitive.

Bunătatea, curajul și îndrăzneala, hotărârea și încrederea în sine și în ceilalți pot fi dezvoltate chiar acum, în atmosfera Crăciunului sau oricum s-ar numi Sărbătorile tale! Când gândul bun și fapta cu sens sunt cel mai des împlinite. Poți fi un Ajutor al lui Moș Crăciun, oferind ceva cuiva care are nevoie sau despre care știi că și-ar dori. Astfel, vei exersa cum e să știi că poți să fii suficient de bun, de cald, de îngăduitor, de atent, de grijuliu, de sociabil, de curajos, de apreciativ, de îndrăzneț încât să realizezi ce ți-ai propus. Indiferent de rol, statut sau alte etichetări sociale.

Dacă acum ai putut, vei putea și data viitoare, când îți propui ceva cu sens, cu intenție, cu bună-știință și responsabilitate pentru tine, pentru sentimentele tale și ale celorlalți, pentru acțiunile tale realizate pas cu pas. Ești singurul răspunzător pentru felul în care simți, pentru acțiunile și gândurile tale și pentru conștiința faptului că ești important 50% în ceea ce privește rezultatul interacțiunii cu un celălalt, căruia îi aparține cealaltă parte de 50%. Emoțiile, indiferent de valențele lor, sunt naturale și necesare. Cum le gestionezi și cum răspunzi la ce simți stă în controlul tău. Fii acela care poate face tot ce poate face chiar și când nu știi că poți să faci tot ce poți să faci!

Deci a fi bun se învață și se exersează. La fel ca scrisul și exercițiile matematice?

Da. Dezvoltarea sentimentului speranței, încurajarea și dezvoltarea sentimentului social și a bunului-simț sunt exercițiile necesare pentru dezvoltarea capacității de a fi bun. Astfel, lipsa de adaptare socială, sentimentul deprivării și complexul de inferioritate existente adesea în formele de funcționare ale oamenilor care și-au impus povara răutății vor fi înlăturate. Iar omul va putea fi din nou bun. Se va simți din nou util societății, semenilor și sieși. Va simți că este egal în drepturi și obligații cu celălalt și la fel de important în orice relație, ca și interlocutorul său. Iar egalitatea dezvoltă responsabilitate.

Atâtea efecte necesare lumii în care trăim putem extrage și genera doar dezvoltând bunătatea și înțelegerea?

Sigur. Când vom găsi sens în a desfășura acțiuni prin intermediul bunătății și înțelegerii, atunci vom simți nevoia să repetăm comportamentele, iar emoțiile și sentimentele pur și simplu vor fi însoțitoare în acord cu punctul de vedere al scopului nostru. Al sensului găsit.

Sursa foto principală: namazi5.com