De ce un pic mai sus e mereu un pic mai bine?
Omul e fericit când muncește cu drag, nu când nu muncește. Știi care e treaba ta, după cum ți-e drag de ea. Munca ta te eliberează, nu te trudește. Munca e grea numai când nu e munca ta. Fiecare om este dăruit pentru o activitate care îi captează atenția total și îl face să se simtă minunat. Este ceea ce face cu pasiune, cu bucurie, în care se pierde și uită de timp și de loc. Acest moment de maximă intensitate și creativitate este denumit stare de flux.
Când oamenii intră într-o astfel de stare, sunt absorbiți total de ceea ce fac și se concentrează în exclusivitate pe momentul prezent. Munca nu necesită niciun pic de efort. Lumea din jur dispare. Tot ce contează este ceea ce fac ei în acel moment. Chirurgii, atleții, artiștii trăiesc frecvent această stare de flux. Gamerii descriu și ei experiențe psihologice similare.
Mihaly Csikszentmihalyi este un cercetător deschizător de drumuri în acest domeniu, care a studiat îndeaproape aceste experiențe. Iată câteva dintre concluziile sale:
FACTORI CARE GENEREAZĂ STAREA DE FLUX
Concentrare totală pe ceea ce faci în momentul prezent, fără să te gândești la nimic altceva.
Senzația de claritate. Știi exact ce ai de făcut și știi exact cum te descurci.
Conștiința faptului că activitatea ta este realizabilă, că ai abilitățile necesare pentru asta. Senzația de control asupra a ceea ce faci, fără să fii preocupat de eșec.
Acțiunile și conștiența se contopesc. Muzicianul se contopește cu instrumentul său și devine una cu muzica pe care o cântă. Acțiunile sale devin aproape automate, iar implicarea sa fără efort (deși nici pe departe nu este așa).
Senzația de extaz, de seninătate. Simți că te afli în afara realității și faci parte din ceva mai mare decât tine. Pierderea conștiinței de sine este des întâlnită, dar interesant este faptul că, după trăirea acestei stări de flux, conștiința de sine este întărită, consolidată, intensă și omul devine mai mult decât ce fusese înainte.
Transformarea timpului. De obicei, în astfel de momente timpul trece mult mai repede decât de obicei. Dar și reciproca poate fi adevărată.
Activitatea produce profunde satisfacții lăuntrice. În acest fel, activitatea respectivă este un scop în sine (faci ce faci pentru că asta îți dorești), orice alt scop aferent fiind doar pretext sau o consecință firească a activității tale.
Dar mai există un element care, deși are o importanță vitală, este mai mult diminuat decât încurajat de majoritatea organizațiilor:
Creșterea gradului de dificultate
Csikszentmihalyi susține că, pentru a trăi această stare de flux, trebuie să ne confruntăm cu provocări care sunt fie exact pe măsura abilităților noastre, fie le depășesc un pic. Dacă ceea ce facem este prea simplu, ne plictisim. Iar dacă ne aflăm în situații care ne depășesc cu mult puterea și talentul, ne simțim copleșiți. În ambele situații impactul asupra implicării noastre este același: ne pierdem interesul.
Unul dintre motivele pentru care jocurile video captează atenția în așa măsură este faptul că gradul lor de dificultate crește progresiv, la fiecare nivel. În schimb, la locul de muncă, tendința este opusă: cu cât facem mai mult un lucru, cu atât mai ușor devine acesta, iar starea de flux devine din ce în ce mai greu de atins.
Asta se întâmplă cu atât mai mult cu cât majoriatea organizațiilor se străduiesc să diminueze complexitatea activității. Eficiența se referă la simplificarea proiectelor, la crearea de practici multiplicabile și repetabile, pentru ca rezultatele să fie cât mai profitabile și mai ușor de obținut. Toate aceastea au sens, dacă ne raportăm numai la profit. Dar din perspectiva implicării oamenilor, eficiența înțeleasă astfel este calea către dezastru.
Pentru a le da oamenilor ocazia de a trăi starea de flux trebuie identificat acel punct care depășește abilitățile curente oamenilor exact atât cât trebuie pentru a le trezi interesul, entuziasmul și motivația. Cel mai mare grad de implicare îl atingem când ne aflăm în plin proces de dezvoltare a abilităților și expertizei noastre.
CUM GENEREZI STAREA DE FLUX ÎN ORGANIZAȚIE?
Caută modalități de a-ți stimula și a-ți provoca angajații alocându-le proiecte care le depășesc puțin abilitățile curente. Desigur, repetarea acelorași sarcini de lucru face ca oamenii să fie din ce în ce mai eficienți, dar eficiența nu este același lucru cu implicarea. Fluxul se atinge prin creștere, nu prin stagnare.
Invită-i pe angajați să stabilească obiective un pic mai îndrăznețe în fiecare an și să pună la punct un plan specific pentru îndeplinirea acestora. Una este ca managerul să le atribuie oamenilor o însărcinare dificilă. Alta este ca fiecare om în parte să-și aleagă singur teritoriul pe care vrea să-l ia în stăpânire. Omul care alege liber este dedicat alegerilor sale.
Include învățarea continuă printre cerințele postului. Susține curiozitatea intelectuală. Oferă un buget pentru lectură, încurajează-ți angajații să citească bloguri specifice domeniului lor de activitate, sugerează-le să participe la cursuri care să le dezvolte abilități noi și vechi. Mintea noastră se deschide și înflorește când află și absoarbe informații noi. Când învățarea face parte din rutina noastră zilnică, identificăm tipare și facem conexiuni interesante și clarificatoare. Lărgirea orizontului mental ne crește creativitatea.
Oamenii care dobândesc mereu abilități noi sunt mai fericiți, mai implicați, mai inteligenți. Din punct de vedere neurologic, învățarea aduce satisfacții implicite. Însușirea de informații noi crește nivelul de dopamină, care, la rândul său, ne crește starea de bine și interesul pentru ceea ce facem. Totul devine mai interesant.
Dacă oamenii încetează să mai învețe, dacă se opresc din a se dezvolta, entuziasmul lor scade, subminându-le implicarea și productivitatea. Munca lor devine previzibilă, lipsită de originalitate, de spontaneitate și se ajunge la blocaj intelectual.
Așa că oferă-le oamenilor tăi resurse pentru a se dezvolta continuu și vei alunga plictiseala, vei crește capacitatea intelectuală în organizație și veți fi, cu toții, mai creativi, mai inspirați, mai competitivi.
Surse:
Harvard Business Review – Why work should get a little harder every day
Positive Psychology – Living in the flow